Cu trei ani în urmă, Gazeta Românească a scris despre un tânăr român venit în Italia pentru a se antrena în disciplina dansului sportiv. Avea pe atunci 14 ani și rezultate promiţătoare: vice-campion al României la vârsta de 9 ani, finalist al Campionatului Absolut Italian şi membru al lotului naţional italian – şi mari speranţe. Din data de 10 iulie 2019, avem din nou motiv să vorbim cu el: tocmai a devenit campionul Italiei la clasa A, categoria de vârstă 19-35 ani.
>>> VIDEO – Un român a cucerit juriul la „Italia’s Got Talent” cu un monolog comic în limba italiană
Radu Samoilă e încordat, răsuflă adânc şi priveşte fix, ca un boxer care tocmai a câştigat o luptă dar nu a ieşit încă de sub influenţa adrenalinei. E mult mai înalt decât mi-l aminteam, mult mai bine făcut şi are o atitudine serioasă şi hotărâtă.
Îl felicit pentru rezultatul primit cu doar câteva minute înainte şi îmi exprim imediat nedumerirea că la vârsta lui de numai 17 ani a câştigat un campionat dedicat adulţilor de peste 19 ani.
“E din cauza partenerei mele. Are 21 de ani. De aceea perechea noastră a trebuit să se înscrie la categoria ei de vârstă. Până anul trecut am avut o altă parteneră, dar nu a rezistat la efortul şi intensitatea antrenamentelor de care aveam eu nevoie. Cu ea mă puteam antrena de trei-patru ori pe săptămână căte o oră sau două pe zi. Cu Luana Valentino – da, e chiar numele ei, nu un nume de scenă – mă antrenez 7 zile din 7, uneori şi câte 8 ore pe zi. Dar ea ştie cum se munceşte – s-a antrenat timp de 8 ani ca balerină la Teatrul Balşoi din Moscova… ”
“Dar mă întrebi de vârstă. Ce are asta de-a face cu restul? Îţi aminteşti că acum trei ani făceam cursuri de pilotaj pentru avioane uşoare şi îmi doream să iau licenţa de zbor la 16 ani – care e vârsta minimă permisă de lege, deşi niciun pilot italian nu a reuşit să o obţină înainte de 17 ani? Ei, eu am reuşit. La 16 ani şi fix o lună am devenit în mod oficial cel mai tânăr pilot din istoria aviaţiei italiene. Şi când te gândeşti că abia peste 3 luni îmi pot lua carnetul de conducere ! În octombrie împlinesc 18 ani… ”
Radu stă o clipă pe gânduri, zâmbeşte cu o umbră machiavelică, de parcă tocmai ar fi descoperit un mare secret.
“Partenera mea de la 9 ani, când am luat titlul de vice-campion al României – Teona Savin – era cu un an şi jumătate mai mare ca mine. Luana Valentino, partenera mea de acum, este cu 4 ani mai mare. Iar mama mea – Liliana Samoilă – care a fost primul meu antrenor şi care a ţinut cel mai mare club sportiv din Bacău, clubul Fiesta… mama mea e cu un an şi jumătate mai mare decât tata. O fi o trăsătură de familie – oricum, una benefică… ”
Râdem împreună şi petrecem câteva momente de relaxare. Îl întreb apoi pe Radu dacă viaţa în Italia i s-a părut dificilă şi dacă are regrete sau vise pierdute, pentru că nu am întânit un român să nu ofteze după patrie şi după viaţa lăsată în urmă.
“Când am venit în Italia aveam 11 ani şi sora mea doar 9. Pentru o vreme ne-a fost dor de prietenii din ţară, dar după câţiva ani niciunul nu a mai dorit să ne întâlnească în timpul vizitelor noastre acasă. E drept, în Italia îţi faci puţini prieteni – prea mulţi tineri italieni sunt superficiali, instabili şi cârcotaşi. Dar, sincer, nici nu prea am timp. Învăţăm mult pentru şcoală, şi eu şi Anca – sora mea. Eu sunt reprezentantul clasei mele şi directoarea m-a anunţat că vrea să mă propună ca reprezentant al şcolii începând de anul viitor. Anca este preocupată de desen, face două cursuri de grafică în acelaţi timp. A început chiar să aibă comenzi pentru portrete. Şi când te gândeşti că nu vede decât cu un ochi – şi cu acela prost… S-a născut prematur şi a suferit din cauza tratamentelor. Medicii de la Bologna au salvat-o în ultima clipă de la orbire. Aşa că avem motive să fim recunoscători pentru venirea noastră în Italia.
Acum, că am câştigat campionatul italian de clasă A, încep să mă preocup de Campionatul Absolut de anul viitor. Mă aşteaptă multe antrenamente şi multe peripeţii. Am mare noroc că familia mă susţine, nu numai părinţii, dar şi bunica rămasă în România şi mătuşa din Germania. Suntem cu toţii dedicaţi performanţei – în orice domeniu alegem noi. Poate că suntem o familie atipică, dar nu prea avem timp de regrete sau nelinişti.
Ne place să ne luăm cu viaţa de piept.”
Articol de Mihai S.
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
