Radu Nicolae, sindicalist la Ital-Uil Piacenza, este de părere că în această perioadă Italia trece prin cea mai grea încercare din punct de vedere economic, iar românii se gândesc la reîntoarcerea în patrie.
57 de ani, originar din Brașov, a venit în Italia în februarie 1990, imediat după Revoluție și a cunoscut toate etapele emigrației românești din Italia. “Au plecat și pleacă foarte mulți în țară. Nu e o soluție pentru că nici acolo situația nu e mai bună. Tragedia apare la cei cu copii, care au probleme de reintegrare și cei care au investit în Italia”, a precizat el.
Radu Nicolae ne-a vorbit despre trei categorii de angajați care se confruntă cu mari probleme: lucrătorii în construcții, cei care asistă bătrâni sau copii și angajații din sectorul “metalmecanic”.
În sectorul construcțiilor, probleme grave au atât angajații, cât și angajatorii. “Există mari dificultăți, nu doar în găsirea de lucru, ci și în efectuarea plăților. Există un cerc vicios care pleacă de la lipsa banilor. Cei care contractează o lucrare nu sunt plătiți, nu au posibilitate de a plăti angajații și trec luni de muncă fără să vadă un ban. Cei care lucrează la negru chiar sunt descoperiți total. E greu să-și dovedească drepturile salariale. Mai apar, din păcate, și accidentele de muncă și situația nu poate fi decât dezastruoasă.”
Nicolae ne-a descris și un alt aspect, al angajatorilor români. “Până în urmă cu ceva timp vorbeam doar de angajatorii italieni care nu-și îndeplineau datoriile bănești către angajații români. Iată că întâlnesc tot mai des cazuri de români cu “partita IVA” sau firme de construcții, care nu-și plătesc angajații, conaționalii. O spun cu toată responsabilitatea că românii sunt mult mai răi, reacționează mult mai urât. Ne plângeam cu toții de munca la negru, dar la multe firme românești acest lucru e ceva obișnuit. Plățile, dacă le fac, sunt doar de două trei ori pe an.”
O categorie care întâmpină “poate cele mai multe și grave probleme” e cea formată din îngrijitoare (badante), ne-a mai spus sindicalistul. “Din datele aproximative pe care le avem la sindicate rezultă în jur de 1.650.000 de persoane care lucrează în acest sector. La negru sau legal angajate sunt cam 700.000 doar românce. E o categorie deosebit de numeroasă, cu multe, foarte multe probleme. Începem să discutăm de la contractele de angajare, deși foarte multe sunt în negru, apoi trecem la plata, nesigură sau foarte mică în raport cu timpul consumat. Trecem în final la contribuțiile plătite sau nu către statul italian. Există în rândul acestor femei, trecute majoritatea de 40 de ani, o lipsă acută de informații. Se trezesc aproape de vârsta pensionării și nu știu unde să se adreseze, ce trebuie să ceară, cum trebuie să procedeze, etc.”
Grevă pe macara, la Torino: „Vrem banii munciți, 200.000 euro”
Radu Nicolae ne-a sesizat o greșeală pe care o fac multe angajate din acest sector. “Multe, din dorința de a fi corecte și a plăti contribuțiile pentru a nu pierde vechimea, merg și în România la casa de pensii și plătesc tot felul de taxe, deși lucrează legal în Italia. Practic aruncă banii pe fereastră pentru că la stabilirea pensiei din România cumulată cu Italia, perioada plătită retroactiv în România nu este luată în considerare. Plata retroactivă a contribuțiilor în România merge făcută doar în cazul în care, în Italia, nu au niciun contract și muncesc la negru.”
Un alt aspect legat de persoanele care asistă bătrânii e legat de tipul de angajare prin intermediul cooperativelor. “Insist să transmiteți mesajul către cititoarele dumneavoastră care lucrează ca “badante” și sunt angajate prin diverse cooperative. Să fie foarte atente la angajare pentru că se pot trezi datoare către statul italian fără să știe. Am întâlnit multe cazuri de femei cărora cooperativele le iau bani la angajare, un fel de comision, apoi salariul e plătit indirect, tot prin aceste cooperative iar mai nou, multe s-au trezit cu “partita Iva”.
Protest al muncitorilor români la Roma: „Firmele de construcții nu plătesc salariile la timp”
Adică cooperativa le făcea fără înștiințare, titulare de “partita Iva” evitând astfel plata taxelor către stat, care se transferau astfel femeilor. După ce că sunt plătite prost, se mai trezesc și cu datorii la stat.”
Ultima categorie în situație dezastruoasă e formată din angajații din sectorul metalmecanic. “Vorbim de cei care lucrau în fabrici, cu diferite contracte. Doar în zona Piacenza au fost închise circa 1500 de făbricuțe. Dacă e să ne gândim la o medie de 10 angajați pe firmă,m vedem că situația e cumplită.”
Sfatul sindicalistului: “Îi sfătuiesc pe toți să se înscrie în sindicate, dar nu atunci când au pro bleme, ci când încep să lucreze în Italia. Sin dicatul îți dă sfaturi, te ține la curent cu legislaț ia iar atunci când ai probleme, intervine”.
Andi Rădiu
Pentru informații: Radu Nicolae, Piacenza – tel. 380 5882841
Sindicat pentru „badante” românce
Carmen, de la „badante” la sindicalistă
