Alina Chelaru, solistă româncă de muzică ușoară, cu nume de scenă IAMAlina, își va lansa primul disc pe 7 iunie, la celebrul Teatru „Quirino” din Roma.
A ajuns în Italia în 2003. În vârstă de 31 de ani, originară din Focșani, a venit să locuiască la Roma, unde părinții ei erau stabiliți de mai mulți ani. Italia trebuia să fie doar o etapă intermediară pentru ea.
Ne-a povestit cum a renunțat la visul ei de a-și construi o carieră muzicală în Statele Unite, pentru a-și încerca norocul în Peninsulă.
„Am ajuns în Italia, dar planul meu era să ajung în Statele Unite. Aveam 22 de ani și visam să îmi construiesc o carieră muzicală acolo. Era o perioadă mai dificilă, părinții mei considerau că ar fi fost periculos să mă stabilesc în America. M-au rugat să rămân, să amân plecarea. Și iată că am rămas definitiv”.
Alina a studiat pianul la Focșani, orașul său natal. Făcea parte din prima generație de elevi care studiau muzica intensiv. Tot la Focșani, și-a dat sema că viitorul ei este pe scenă, cântând în fața publicului.
Artiștii ei preferați erau Mariah Carey și Whitney Houston:”Aveam două casete pe care le ascultam în continuu, aproape se stricaseră”, își amintește. O admira și pe Madonna, mai ales pentru modul în care și-a construit cariera muzicală, nu doar pentru vocea ei.
Împreună cu mai mulți prieteni, Alina a format un grup de muzică ușoară și rap. Avea 13 ani:
„Țin minte că am cântat în deschiderea unui concert susținut de Angela Similea, la Ateneul Popular din Focșani. Era o zi de 8 martie. Ca o coincidență, debutul meu în Italia va fi tot la un teatru: Teatro Quirino. Și încă o coincidență: Am cântat o melodie proprie și una din repertoriul Laurei Pausini”. 
Împreună cu trupa ei, a mai cântat la alte evenimente, la nivel județean. Tot ceea ce făcea, făcea cu pasiune.
„Pe atunci, imediat după revoluție, nu existau multe șanse să fii remarcat la Focșani, nu existau talent scout, profesorii nu erau prea interesați să încurajeze tinerii talentați”.
La terminarea liceului, Alina s-a transferat la București, unde spera să găsească ocazia să se facă remarcată. S-a înscris la Conservator, la pedagogie muzicală, dar a continuat să compună melodii.
A cântat pe platourile unor televiziuni: Tele 7 Abc, Antena și TVR 1 și a semnat primul ei contract cu o casă discografică, cea a Paulei Seling.
Stilul Alinei s-a conturat în toți acești ani: i-a plăcut mereu muzica pop, cu influențe R&B și soul. La un moment dat, și-a dat seama că viața la București nu îi aducea satisfacțiile dorite pe plan muzical:
„Mă simțeam cu aripile tăiate. Mi-a plăcut muzica clasică, dar la pedagogie muzicală era mult de studiat. La București colaboram cu alți artiști, atunci credeam că e o colaborare prietenească, deschisă. Acum, privind înapoi, îmi dau seama că e un mediu alterat. Voiam să fac altceva, visul meu era să plec în Statele Unite. Ar fi fost o aventură, mă simțeam pregătită să mut munții din loc”.
În drum spre State s-a oprit la părinți, în Italia. Ai ei lucrau de mult la Roma:
„Primii membri ai familiei s-au stabilit în Italia din 1992, ai mei au venit ulterior. Tata avea o mică firmă de construcții, mama lucra la ore. Eu am crescut când cu ei, când numai cu bunicii. Înainte de bacalaureat, mama a venit să stea cu mine. La 18 ani îmi luasem deja viața în mâini, ceea ce pare foarte ciudat pentru prietenii mei italieni de acum”.
Ajunsă la Roma, s-a înscris la o școală de muzică privată, unde a început să studieze canto. A studiat diferite stiluri: jazz, pop, soul.
„Am învățat să citesc partiturile în mod modern, am avut profesori buni.”
Cu unul din ei, saxofonistul american Eric Daniel, a continuat să colaboreze și după ce a terminat cei doi ani de studii. A urmat o pauză, timp în care Alina a avut diferite joburi: a lucrat ca vânzătoare, dar și ca secretară.
„Am cântat și în cluburi, interpretând piese ale unor artiști celebri. Dar nu se câștigă mult din asta. Majoritatea colegilor mei avea și un alt job. Mi-am dat seama că în acest fel, muzica devine un hobby, ceea ce eu nu voiam. Am vrut mereu ca muzica să fie o profesie pentru mine”.
Așa a luat naștere ideea de a scoate primul album, pe bani proprii.
„Da, acum mai bine de un an de zile, am hotărât să fac acest pas. A trebuit să-mi vând apartamentul din București și să investesc în proiectul la care țin cel mai mult. A fost o idee nebunească, dar nu regret nimic. Sunt o femeie cu cârma în mână, cum s-ar zice. Merg înainte”
Albumul, pe care îl va lansa la Roma pe 7 iunie, conține 11 piese originale:
„E vorba de nouă piese în engleză, una în limba română – „Inima nu” – și una în italiană.. Mă exprim cel mai bine în engleză, dar nu am vrut să uit nici țara unde locuiesc, nici România. Două din piesele mele preferate sunt „Your baby” și „Kind of man”. Sunt în general melodii de dragoste, viață, prietenie. Nu sunt neapărat biografice, iar textele sunt optimiste”.
O întrebare firească, legată de semnificația numelui de scenă: ce înseamnă „IAMAlina”?
„Înseamnă pur și simplu „I am Alina” – eu sunt Alina. Ideea mi-a venit căutând un nume disponibil pentru site-ul meu de internet.”
Un prim succes, Alina l-a avut deja: în aprilie, două melodii ale ei au fost transmise la radio, pe postul „M2O”. Pe acel post se transmit și multe melodii remixate, cu priză la publicul mai tânăr. Tinerii nu prea ascultă muzică complicată, mai ales cei care care frecventează cluburile.
„Dacă merg în cluburi? Depinde de starea de spirit, sunt momente în care dansez, altele mai soft….Gusturile mele muzicale s-au modificat în timp, mi-am lărgit orizontul, crescând și înțelegând mai multe lucruri. Îmi plac „clasicii” la nivel de tehnică: Pink Floyd, Doors, dar ascult și muzică modernă: Rihanna și Beyonce, care, pe lângă voce, au și o întreagă producție în spate”.
În cercul ei de prieteni, dar și cel artistic, Alina Chelaru nu s-a simțit niciodată discriminată pe motiv că e româncă:
„Am crescut printre italieni, dar am păstrat și prietenii din copilărie, chiar din cartierul meu- cu unii din ei m-am reîntânit în Italia. În mediul artistic nu contează din ce țară vii, important este talentul, munca și cum te prezinți, ca persoană”.
Artista româncă are un look deosebit și original, atât pe site, cât și pe coperta albumului.
„Sunt propriul meu manager, mi-am studiat look-ul mult. M-am inspirat din moda anilor ’60, un pic în stilul Brigitte Bardot. Am avut noroc să cunosc o expertă în machiaj, tot româncă, excelentă profesionistă, care a pus în practică ideile mele”.
Cum și-ar dori să fie concertul de lansare a albumului?
„Mi-ar plăcea să vină reprezentanți ai caselor de discuri importante, să mă asculte. în plus, am și o trupă de profesioniști de excepție care mă acompaniază, dintre care o japoneză și un american.
Cel mai mult îmi doresc, însă, ca oamenii să iasă din sală emoționați, să simtă muzica. Am vrut să fie un eveniment deschis tuturor celor care vor să mă asculte, de aceea intrarea este gratuită, în limita locurilor disponibile.”
Miruna Căjvăneanu
Pentru rezervări: www.iama-lina.com [email protected].
