Alessandro Salsi are 26 de ani şi e italian, dar în suflet e pe jumătate român: vorbeşte cursiv limba română, îndulcind-o cu accentul italian şi "r"-ul tipic al Parmei, oraş în care locuieşte. Student la ştiinţe geografice, fotograf, implicat în acţiuni umanitare (în România şi Congo), a scris prefaţa culegerii de povestiri "Întoarcerea" (Ritorno, ed. Ciesse), ce va fi lansată curând, dedicată scriitorilor români în Italia.

Alessandro avea 13 ani când a mers prima dată în România. O vacanţă mai puţin obişnuită căci însoţit de părinţi, a petrecut acele câteva zile în mijlocul unei asociaţii umanitare ce ducea pachete pentru familiile nevoiaşe de pe lângă Lugoj.

«Auzind despre ceea ce făcea asociaţia în România, mi s-a stârnit interesul şi am vrut să ştiu mai multe şi să fac mai multe. Aşa am început să-mi petrec des vacanţele de vară în România, unde asociaţia începuse să se implice mai cu putere, iar pe lângă pachetele cu mâncare, haine şi jucării începuse să construiască o casă pentru o familie nevoioaşă. Proiectul, cu timpul, a luat amploare şi, încet încet, s-a întins în mai multe zone ale Caraşului, ajungând într-o zi la Brădet, un cartier din Anina, unde a reconstruit o şcoală. Când clădirea a fost pusă la punct, s-a decis să se facă mai mult, aşa s-a născut idea de a pune la dispoziţia copiilor cursurilor"after school", iar eu m-am oferit să mă mut în România pentru o perioadă pentru a mă ocupa de iniţiativă.»

Şapte luni la Brădet

Natura i-a dăruit lui Alessandro multe talente: ştie să deseneze şi alături de copiii din Brădet a împodobit culoarele şcolii cu copaci uriaşi de hârtie, le-a ţinut un curs scurt de chitară şi le-a împărtăşit marea lui pasiune pentru fotografie, descoperind mici talente în rândul copiilor.

A locuit la Brădet circa şapte luni, învăţând limba română până a confunda uneori cuvintele cu cele italiene. Cam la fel cum li se întâmplă multor români după ce stau în Italia. Cuvinte precum "degeaba" îl amuză mult: «să ai posibilitatea să spui într-un singur cuvânt "pentru nimic", mi se pare foarte elocvent şi semnificativ. Să faci un lucru degeaba, spus aşa prinzi sensul imediat.»

Un italian pe nume Dacius VIDEO

Nostim şi unic îi pare şi apelativul românesc "mă", şi toate derivatele sale tipice fiecărei zone ale României, transformat în "bă", "tu", "fată" sau prescurtatul "fă". Iar răspunsul "stau" la întrebarea "ce faci?" e atât de caracteristic românesc, împreună cu mimica tipică, încât l-a fascinat complet când l-a descoperit.

O obişnuinţă a românilor, în schimb, l-a uluit prima dată când i s-a întâmplat s-o observe: băutul cafelei înainte de masă. "Am mers la un restaurant cu nişte domni români şi când am fost întrebaţi de către chelner ce dorim să ne aducă, am comandat toţi de mâncare. Înainte să plece chelnerul, partea românească a cerut să-i fie adusă mai întâi o cafea. M-am uimit şi m-am gândit că poate nu am înţeles bine. A doua oară, la o cină, cu alţi domni, tot la fel s-a întâmplat. Deci nu înţelesesem greşit, ci era ăsta obiceiul."

Inima românilor

Raportul cu românii? "La început eram neîncrezător. Eram mic şi ceea ce ştiam despre români nu era prea roz. Cunoscându-i am descoperit că, în general, e un popor primitor, sincer şi deschis. Cu timpul, când am început să-mi fac prieteni, am descoperit că atunci când un român îţi devine prieten, îţi dăruieşte inima lui. Iar când am învăţat limba şi am început să comunic mi-am dat seama că românii şi italienii sunt mult mai asemănători decât credeam."

Dar ceea ce l-a surprins cel mai mult au fost tinerii pe care i-a cunoscut la Brădet. "Faţă de cei italieni, plictisiţi de tot şi toate, tinerii români pe care am avut plăcerea de a-i cunoaşte, sunt mult mai entuziaşti, curioşi, iar să mă ataşez de ei a fost ceva natural, deşi la început neîncrederea reciprocă ne-a ţinut la distanţă unii de alţii."

Invitat să descrie ceea ce reprezintă România pentru el în câteva cuvinte, Alessandro Salsi spune că e "un loc care aş fi vrut să-mi fie casă. Dar în acelaşi timp simt o iubire-ură faţă de România. Mă doare să-i văd şi să-i ştiu părţile obscure".

Ruxandra Drăgoescu