Nicolae Chilcos, Protopop al Protopopiatului Sicilia, vorbește despre românii din Sicilia, despre legătura acestora cu biserica, dar și despre cazurile de sclavie descoperite în această parte defavorizată a Italiei.
Părinte Protopop Neculai Chilcos în ce imprejurări ați plecat din România spre Sicilia acum aproape un deceniu? V-ați gândit vreun moment că acest drum vă va aduce vrednicia de a fi hirotonit?
«Deocamdată plecarea din România, mi-a adus hirotonia, vrednicia însă, numai Bunul Dumnezeu știe…, dar eu nu mă văd vrednic, de aceea lupt cu dragoste pentru a înmulți credința în mine și în sufletul poporului lui Dumnezeu, pe care El mi l-a încredințat spre păstorire.
Motivul pentru care am plecat din România a fost special, acela de a fi preot; așadar nu cred că aș fi plecat vreodată din țară din alte motive…»
Păstoriți ca Protopop întreaga insulă Sicilia, dar mai cu seamă enoriașii din Ragusa, Gela, Niscemi, Vittoria, Scicli si Ispica. Cam câți români vin cu regularitate la biserică? Care sunt ocupațiile lor? Cam câți copii sunt botezați, câți vin la cursurile organizate de parohie?
«Păstoresc de puțin timp întreaga insulă a Siciliei ca protopop, deci pot vorbi mai mult de parohia Ragusa, pe care din mila și cu binecuvântarea Domnului o păstoresc de mai bine de 8 ani. Ragusa este o provincie mică, dar o simt ca fiind o zonă binecuvântată, in care au încăput foarte mulți români, datorită agriculturii.
Cei mai mulți vin din zona Moldovei și mai ales de la sate, așadar au reușit foarte repede să se integreze, dar, ca în oricare altă zonă din Italia, nu ducem lipsă de îngrijitoare de bătrâni, zidari… În comparație cu numărul românilor care viețuiesc pe cuprinsul parohiei, sunt foarte putini cei care trec din când in când pe la biserică și extrem de puțini cei care o frecventează; în ceea ce privește copiii, cifrele sunt și mai zdrobitoare, pentru că ei nu au nici o posibilitate să ajungă dacă nu sunt însoțiți, iar din păcate, cu toate că 100% din părinți declară că fac sacrificii pentru copii, tocmai aici găsim o mare contrazicere in declarația lor, fiindcă nu fac sau nu se implică mai mult în a aduce copiii la școala parohiala sau măcar la anumite momente mai importante din viața parohiei, de unde să se încarce suflețelele de copii cu cunoaștere, cu trăire a credinței strămoșești, de care îi simt din ce în ce mai îndepărtați, aproape de rupere… și alți factori prin care copiii născuți aici sau veniți la o vârstă fragedă nu prea mai au contact cu VALORILE ROMÂNEȘTI și cu AUTENTICITATEA CREDINȚEI ADEVĂRATE!
Deci renunțarea la a mai vorbi în familie limba maternă, ruperea sau neintrarea în comunitatea românească din jurul tău și mai ales din Biserica Ortodoxă, mersul la biserică numai când și dacă ai nevoie, cu o superficialitate modernistă de care nici măcar nu suntem conștienți că ne-a pătruns sufletele, te “ajută” foarte repede la a nu-ți mai bate inima pe ritmul românesc! Iar “sacrificiile” de care pomeneam mai sus, nu mai au de ceva timp ca obiectiv primordial MÂNTUIREA, ci în urma îmbolnăvirii sufletești și a orbirii sufletești, omul nu-și mai dă seama si nu mai vede că se sacrifică spre PIEIRE!!!
Despre zona binecuvântată de care aminteam, pentru că nu îngăduie Bunul ca toate lucrurile și lucrările să fie negative, așadar ne bucurăm și de românași vrednici de numele pe care îl poartă: de a fi ROMÂN CREȘTIN. Pe coloana lor se construiesc și se mențin parohiile ortodoxe în diaspora românească, și mulțumim Domnului ca ni-i trimite acolo și atunci, unde și când avem de făcut o lucrare sfântă. Pentru că mă întrebați de câți copii am botezat, în cei 8 ani de parohie au fost încreștinați un număr de aproximativ o mie de prunci, și s-au întemeiat (au primit Taina Cununiei), peste o sută de familii.»
Sunteti prezent deseori în ajutorarea familiilor aflate în dificultate. Care sunt situațiile cele mai dificile?
«Cele mai dificile cazuri sociale pe care le-am întâlnit în parohie au ca motiv principal lipsa lui Dumnezeu din sufletul oamenilor și a educației.»
Anul trecut, am asistat cu toții la o nouă reprezentare dramatică mediatică a situației românilor din serele aflate în Vittoria. Condițiile sclavagiste prezentate atunci au șocat Europa; de ce românii și româncele acceptă toate vitregiile? S-au găsit soluții ?
«Este greu sa găsești soluții atâta timp cât pe cei în cauză nu prea îi interesează, mă refer la români; cazurile de sclavagism sunt destul de izolate, iar presa exagerează… eu nu pot numi sclav, un om care stă de bunăvoie; sau când esti nedreptățit, sunt autorități la care poți merge și dacă, din spusele românilor, unii nu și-ar fi făcut treaba, întotdeauna sunt alții mai mari ca ei la care putem apela. Sau cum ai vrea să fii tratat de un străin, când acesta vede că tu îi furi căciula fratelui tău român; sau când vede că se vorbesc de rău între ei pentru a-și fura locurile de muncă… plus alte multe lucruri necreștine cu care unii își alimentează sufletele.
Cunosc multe cazuri de români care sunt respectați și apreciați acolo unde își desfășoară activitatea, deci, nu exista pădure fără uscături… sunt și oameni buni și mai puțin buni, dar mai important e ca noi să nu fim nici răi, nici proști (să ne lăsăm batjocoriți), și să ne rugăm mai mult.»
Orașul Ragusa aparține patrimoniului Unesco. Parohia pe care o păstoriți se găsește întro minunată Biserică veche, cu hramul Sfintei Cuvioase Melania Romana, sărbătorită în 31 decembrie. Ne descrieți atmosfera?
«Așa este, Domnul ne-a rânduit sa viețuim într-un oraș de o frumusețe deosebită, unde, din mila Domnului și cu bunăvoința fostului episcop de Ragusa, Excelența sa Monsenior Paolo Urso, în anul 2011 în luna Iulie, am primit vizita PS Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a binecuvântat bisericuța pusă la dispoziția noastră de cel dintâi; biserică închinată Sfântului Apostol Pavel. Locașul a devenit imediat cel mai important punct de referință pentru toți românii din provincie, dar și pentru alții care vin din diferite țări ale Europei în concediu în zonă și mă contactează pentru ai ajuta să ajungă la biserica sau pentru a le face cunoscut programul liturgic. Atmosfera este una călduroasă în ciuda condițiilor pe care ni le oferă bisericuța, oamenii transmit și primesc totodată foarte multă dragoste și unitate în Credință și de Neam.»
Crina Suceveanu
