După discursul premierului Victor Ponta, cu ocazia vizitei la Torino, (citește aici) în sală a apărut un banner, „UNITI SALVIAMO ROSIA MONTANA”, ridicat de două fete şi un băiat. Agitaţie printre agenţii care asigurau paza demnitarilor, calmată de Victor Ponta, care a speculat momentul: tocmai vorbise de UNITATE. Deşi spectatorii fuseseră atent selecţionaţi, accesul fiind permis doar celor prezenţi pe listele de invitaţi, aparatul de ordine a fost păcălit de un mic grup de protestatari antifracking şi anticianurare, care au reuşit să intre în sală şi să afişeze, preţ de câteva minute, un banner de protest.
Iniţial, un mic grup format din patru persoane a afişat câteva panouri anticianurare şi antifracking în piaţa din faţa intrării principale. Autorizaţia pentru protest fusese obţinută cu doar o zi în urmă de la Chestura Torino, la cererea Asociaţiei Bucovina reprezentată de Neli Grigoruţă şi dădea dreptul la o „manifestaţie statică, folosind steaguri şi pancarte, nu în faţa intrării şi în linişte”. Ulterior, la intervenţia reprezentantului DIGOS şi a ministrului Bogdan Stanoevici, protestatarii au fost somaţi să-şi schimbe poziţia într-o altă zonă a pieţei, departe de intrarea spre care urma să se îndrepte Victor Ponta la sosire.
Totuşi, un alt grup format din cinci persoane, trei români şi doi regizori italieni, care au filmat întreaga scenă, au reuşit să pătrundă în sală şi, după terminarea discursului candidatului la preşedinţie, să desfăşoare în linişte un banner în limba italiană cu sloganul mişcării „Uniţi Salvăm Roşia Montană”. Surprins de gest, Victor Ponta a avut prezenţa de spirit de a opri intervenţia imediată a oamenilor de ordine şi chiar a purtat un scurt dialog cu tinerii protestatari înainte ca aceştia să părăsească teatrul.
Întrebat dacă frackingul şi cianurarea sunt metode sigure de exploatare, Victor Ponta a răspuns cu argumente legate de piaţa muncii: «Hai să vă spun cum este cu gazele, în primul rând. Acum un an, Rusia era la 500 de km de România. Acum este la 250 de km. Cei care spun că România să cumpere gaze de la Gazprom, pun România în pericol. Şi eu vreau să-mi apăr ţara.
În România, zeci de mii de oameni şi-au pierdut locul de muncă în minerit, nu numai la minele de aur, ci cărbune, grafit, cupru… Unii dintre ei şi-au găsit de muncă în Italia sau Spania. Întrebarea mea este: dacă toate celelalte ţări, respectând standardele de mediu, cele mai ridicate standarde de mediu, folosec aceste metode, eu am fost in Finlanda, e o ţară foarte verde şi ecologică, şi exploatează aur. Am fost în Statele Unite, care este o ţară care respectă mediul şi unde toată lumea exploatează gaze. Întrebarea este: vreţi să plece toată lumea din România în Italia sau Spania? Spre deosebire de dvs., eu trebuie să răspund de viaţa a 20 de milioane de oameni. (…)
Vreau ca România să aibă locuri de muncă în România, nu în străinătate şi vreau ca România să nu depindă de gazele din Rusia. Dacă îmi daţi orice soluţie, vă promit că vă iau în guvern. Dar fără soluţii, nu am ce să fac. Eu nu pot să le spun oamenilor că nu am soluţii pentru ei. Mă bucur foarte mult şi trebuie să existe oameni tineri ca dvs,. care cred în idealuri, chiar dacă aceste idealuri nu sunt realiste. »
Unul dintre cei trei protestatari, Răzvan Purdel, a deschis subiectul votului: „Aţi spus că votul diasporei nu este atât de important, pentru că suntem relativ puţini, însă vreau să vă amintesc că votul diasporei a înclinat balanţa mereu în defavoarea dvs. şi a partidului dvs.„
Răspunsul premierului: „Ştiţi ce îmi doresc pentru votul din diaspora? Îmi doresc ca spre deosebire de 2009, să nu mai fie fraudat.»
„De la preşedintele României mă aştept la argumente, nu la demagogie!”
Nicoleta Bartunek
„Datoria noastră de cetăţeni”
Iată ce spun cei trei tineri care au reuşit să se strecoare pe sub ochii agenţilor de ordine pentru a organiza protestul în sală.
„De ce am hotărât să afişăm bannerul cu „Uniţi Salvăm Roşia Montană” la întâlnirea cu Victor Ponta? Din datorie: simţeam că e datoria noastră de cetaţeni să aducem în discuţie toate temele pentru care sloganul respectiv a devenit un simbol. Chiar cu riscul unei amenzi de până la patru mii de euro – bursa mea pe patru luni! – ne-am dorit să îi transmitem domnului prim ministru că sloganul său electoral, „Preşedintele care uneşte”, a devenit o realitate: pe noi şi pe mulţi alţii ne-a unit, dar nu în calitate de preşedinte, ci de prim ministru. Mai important, ne-a unit împotriva politicii sale. (…)
De ce spun însă că nu a fost un protest? Pentru că a fost, dacă doriţi, o modalitate aleasă de noi pentru a pune întrebări unui candidat la preşedinţie: voiam să cunoaştem poziţia lui Victor Ponta preşedinte în legătură cu gazele de şist şi exploatarea aurului cu cianură. Am primit un răspuns? Categoric nu. Domnule prim ministru, de la preşedintele României mă aştept la argumente, nu la demagogie! Ne-aţi prezentat situaţia de parcă ne-am afla în faţa unei contradicţii, de parcă ecuaţia gaze de şist/ gaze ruseşti ar fi ca o bilă care e ori neagră ori albă. Din fericire, lumea asta e plină de culori. Înainte de a ne demonstra că o bilă care nu e albă este neagră trebuie să ne convingeţi că nu e nici verde, nici galbenă, nici albastră. Dacă veţi face asta vreodată vă veţi asigura votul meu.”
„Grupul „Torino pentru Roşia Montană” s-a mobilizat din nou. Domnul Ponta a venit la Torino ca să ceară votul românilor din diaspora, încercând să ne convingă că domnia sa îndeplineşte toate criteriile pentru a fi ales preşedinte. Am aşteptat ca acesta să îşi termine discursul şi am încercat să introducem o temă importantă: viitorul României. Am făcut-o printr-un mod neobişnuit, aducând cu noi un simbol al luptei pentru o Românie curată şi anume „Uniţi Salvăm Roşia Montană”. Era scris în italiana, după cum bine a observat Victor Ponta, dar am considerat ca ar fi politicos ca şi tinerii italieni prezenţi în sală să înţeleagă ce se întâmplă.
Roşia Montană este importantă şi a devenit un concept mult mai larg decat minţile celor care spun că suntem fixaţi cu ecologia. Roşia Montană vorbeşte despre resurse naturale, despre fracking şi politică energetică, despre educaţie, cercetare şi societate în general, despre strategie geopolitică, despre corupţie, vorbeşte în ultimă instanţă despre noi şi despre cum cei care ne conduc ne determină viitorul.
Domnul Ponta ne-a dat nişte răspunsuri simple care, întărite de experienţa sa de comunicator şi de aplauzele simpatizanţilor din sală, păreau chiar argumentate. A omis însă să spună că, pentru a ne asigura independenţa de ruşi, extragem gaze de şist, ne otrăvim apele şi solul şi apoi le vindem pe nimic tot la ruşi de la care pe urmă va trebui să le cumpărăm la preţul pieţei.
Mă întreb peste douăzeci de ani cum va fi România şi cine va mai rămane în ea ca să o construiască. Acest protest a fost posibil datorită unor persoane minunate: Neli, Cristina, Ionuţ, Alin, Mihaela.”
„Ne-am hotărât şi organizat în timp record să-i bruiem campania.”
Răzvan Purdel
„Pe 15 octombrie am aflat, pe surse, că primul ministru Victor Ponta urmează să vină la Torino. Ne-am hotărât şi organizat în timp record să-i bruiem campania. Motive erau berechet: lovitura de stat de acum doi ani, minciunile sfruntate, plagiatul, îngroparea ICRului, poziţia domniei sale faţă de proiectul minier Roşia Montană, cârdăşia cu Chevron, frica de întoarcerea la politicile din perioada Iliescu – Năstase, obrăznicia cacacteristică, mustaţa sinistră a lui Dragnea şi aşa mai departe. Am făcut rost de invitaţii la chermeza de la teatrul Carignano, ne-am înarmat cu un cearşaf monotematic „Uniţi Salvăm Roşia Montană”, cu o echipă de filmare şi am intrat. (…)
Au început discursurile sforăitoare care pot fi rezumate astfel: Băsescu, dictatorul, a adus ţara de râpă, Victor Ponta a crescut în doi ani cât alţii în zece, vă dăm o sută de mii de euro, vă dăm maşină, vă dăm casă, scoatem taxele consulare. Nu-l mai numesc prim ministru: la teatrul Carignano a devenit deja preşedintele a douăzeci de milioane de români mai mult sau mai puţin mândri.
Dragnea spune că vorbeşte încet ca să nu trezească un copilaş adormit din primele rânduri. Se râde şi se aplaudă la semnalul dat de nişte tipi de pe margine. Între timp ne apucase frica. Nu neapărat din cauza malacilor de la pază, care mirosiseră ceva şi ne aruncau priviri piezişe, ci de o eventuală amendă pentru protest neautorizat. Oana şi Nicoleta îşi iau inima în dinţi şi scot bannerul. Eu nu mă las mai prejos şi-l ridic sus de tot. Ponta era la pupitru. Băieţii de la pază au tăbărât pe noi încercând să ne smulgă cearşaful. Hârjoneala cu sepepiştii e întreruptă de Augustus Ponta cel Milostiv care-i dispus să asculte. Toată sala îi aplaudă clemenţa. Madam Plumb aruncă priviri acre de casieriţă comunistă. Torino, ora 17, mustaţa lui Dragnea rezistă. La întrebările şi obiecţiile noastre, Victor Ponta ne promite un loc în guvern dacă reuşim să găsim alte soluţii la şomajul din Apuseni, în afară de exploatare, şi la dependenţa de gazul rusesc. Se pare că ţinem cu ruşii. Ne promite o discuţie mai amplă după terminarea evenimentului. Nu se ţine de cuvânt. Publicul îi aplaudă prezenţa de spirit. Ieşim cu escortă.”
Protestul celor trei tineri români s-a încheiat după circa zece minute, în mod civilizat, aceştia fiind conduşi în afara sălii. Contactat telefonic, domnul Marian Turea, preşedinte al PSD Italia şi organizator al întâlnirii electorale, declară că este puţin probabil ca să fie înaintată o plângere împotriva manifestanţilor: „Atât noi, PSD Italia, cât şi primul ministru Victor Ponta suntem deschişi dialogului pe temele importante pentru ţară. Chiar dacă modalitatea aleasă de protestatari nu a fost foarte ortodoxă, considerăm că interpelarea acestora s-a desfăşurat în limitele bunului simţ şi este puţin probabil să înaintăm o plângere împotriva lor.”
Eugen Vîlcu
