A intrat în istoria comunităţii drept primul consilier român ales la Roma. Să sperăm că nu va fi ultimul. Este vorba despre Gabriel Rusu, care începând de joi, 24 martie 2016 este oficial consilier municipal la municipiul I din Roma, circumscripţia care cuprinde centrul istoric şi cele mai importante instituţii italiene. I-am adresat câteva întrebări despre ce va face în această extraordinară calitate de consilier municipal ales la Roma.
EXCLUSIV/ Un român a intrat in istoria comunității: Gabriel Rusu, primul consilier ales la Roma
Gabriel Rusu, care este sentimentul cu care vei intra la prima şedinţă de consiliu?
«Voi intra cu acelaşi sentiment cu care m-au votat alegătorii în 2013, acela de a-i reprezenta şi de a le acorda aceeaşi încredere pe care mi-au oferit-o. Consiliul Municipal Roma I Centru este cel mai important consilu de sector al Capitalei dintre cele 15 existente, ocupându-se de problemele politico social administrative al unui teritoriu cheie pentru viaţa romană. Aici îşi au sediile cele mai înalte instituţii ale Republicii Italiene şi întâlnim cele mai importante aspecte ale vieţii culturale şi economice.
Acest lucru într-o perioadă mai delicată pentru Roma Capitale, când Consiliul General al Primăriei şi-a încetat activitatea de câteva luni. Nu pot nega şi faptul că am o deosebită onoare de a putea duce, pentru prima dată într-un consiliu al Romei, şi vocea unui cetăţean român cu drept de vot, după experienţa din 2004 în calitate de Consilier Adjunct la Primăria Generală.»
Chiar dacă timpul rămas este scurt, ce îţi propui să faci în calitate de consilier?
«Este adevărat, timpul este scurt dar fundamental, în condiţiile în care ne aflăm într-o perioadă de început de campanie electorală pentru următoarele alegeri administrative din iunie. Desfăşurându-mi activitatea pe plan profesional deja de ani buni în acest teritoriu şi confruntându-mă cu nenumărate probleme ale oamenilor, începând de la tineri până la cei mai în vârstă, voi încerca să aduc în atenţia Consiliului câteva dintre acestea. Aşa voi putea lăsa un semn concret al implicării active pe plan social şi politic.
Chiar zilele acestea, aflându-mă la Biroul Stării Civile de la Municipiu, am întâlnit mai multi angajaţi de la ghişee care mi-au solecitat intervenţia în cadrul Consiliului pentru anumite chestiuni cu care se confruntă. Desigur îmi voi folosi mandatul pentru a da voce acestor oameni care au nevoie de sprijin. Mai ales că la aceste ghişeie se adresează şi mulţi cetăţeni români care vin să ceară rezidenţa la Municipiul I.»
Ai în plan o candidatură la apropiatele alegeri de la Roma?
«De obicei planurile se fac numai împreună cu cei care te susţin, cu alegătorii. Acum este prematur dar nu exclud nimic pe viitor. Oricum îmi voi continua activitatea pe care o desfăşor de mulţi ani pe plan social. Eventual, voi susţine candidaţii care vor avea un program electoral convingător.»
Nu au apărut până acum români care să îşi anunţe candidatura la Roma. Care crezi că este explicaţia?
«De fapt încă nici nu ştim bine toate partidele şi listele care vor intra în cursa pentru Administrative. Este timp. Iar românii au participat mereu pe câte-o listă de când au avut posibilitatea ca cetăţeni comunitari. Rămâne de văzut şi ce rezultate vor avea.»
De ce comunitatea romanească a rămas marginală în viaţa politică intensă din Roma? Sunt partidele italiene rasiste?
«Dimpotrivă. Partidele italiene, de dreapta şi de stânga, au dat mereu posibilitatea unor români să se afirme în viaţa politică. Votul cetăţenilor comunitari a stârnit mereu interesul partidelor. Numai că aceşti candidaţi nu au avut sprijinul necesar din partea alegătorilor pentru a câştiga. Pentru a da exemplul meu, eu am fost ales primul pe lista lui „Alfio Marchini Sindaco” la Minicipiul I dar, fiind o conjunctură politică nefastă, Marchini a făcut alegerea de a intra în opoziţie la Primăria Generală şi atunci niciun candidat consilier nu a putut intra în Consiliile Municipale. Altfel am fi beneficiat de premiul de majoritate, şi ar fi intrat 1 sau 2 consilieri cei mai votaţi de pe fiecare listă.
Cât priveşte neimplicarea comunităţii româneşti, în general, la viaţa politică este deja un argument dezbătut de nenumărate ori: dezinteres colectiv şi avem prea multi aşa-zişi proclamatori şi opinionişti de sector pe canalele de socializare decât pe teren şi prea puţini cei care într-adevăr au curaj şi riscă să intre în această competiţie. Unii nu vor să se expună public, altii nu au experienţa necesară. Ar trebui să lăsăm spiritul critic şi dezbinarea deoparte şi să ne dăm seama că dacă vom fi mai uniţi între noi vom putea avea mai multe şanse de câştig; astfel vom fi consideraţi şi respectaţi în societate. Victoriile vin numai dintr-o muncă voluntară colectivă şi o implicare dezinteresată în sprijinul comunităţii. Azi îl ajut eu, mâine mă va ajuta el. Vom avea şi un câştig de imagine pozitivă pentru toţi.»
Ce sfaturi ai da candidaţilor români care se prezintă în acest an la alegerile administrative?
«Cel mai bun sfat pe care un român îl poate da altor români este să nu uite niciodată de locul de unde au plecat. Să nu uite valorile morale, spirituale şi culturale, de tradiţii şi de educaţia primită. Mereu capul sus şi demnitate. Restul vine de la sine. Acestea sunt nişte arme pe care Adevăraţii Români le pot purta în orice luptă cu mari şanse izbândă. »
Ai colaborat vreme îndelungată cu organizaţia catolică Sant’Egidio la Roma. Ce poţi să ne spui despre această colaborare?
«Intr-adevăr, sunt 23 de ani de când am cunoscut Comunitatea Sant’Egidio prin intermediul Scolii de Limbă şi Cultură Italiană, ca apoi, după câţiva ani, să mi se ofere posibilitatea de a preda la rândul meu limba italiană străinilor emigranţi veniţi la Roma. A fost şi este o colaborare de succes care mi-a adus multe satisfacţii pe plan personal şi nu numai. A fost ca o Scoală a Vieţii unde am putut învăţa valoarea solidarităţii între oameni de naţionalităţi, culturi şi religii diferite. Importanţa voluntariatului, în creşterea şi promovarea valorilor umane.
Responsabilitatea prin muncă, ca principiu de bază care duce la respectul faţă de sine şi de cei din jurul tău, în special a celor neajutoraţi. Stima reciprocă, non violenţa, justiţia, pacea … reprezintă o piatră de temelie a Mişcării „Genti di Pace” pe care o reprezint în Comunitate. In cadrul centrelor de primire „Genti di Pace” mi-am desfăşurat activitatea de voluntariat ca Mediator Intercultural în sprijinul emigranţilor care se adresau pentru a beneficia de serviciile noastre: distribuţia pachetelor alimentare, haine, asistenţă socială şi legală gratuită, obţinerea rezidenţei pentru cei care nu au posibilitatea de a avea o casă, etc.
Sunt bucuros pentru că în acest mod am avut posibilitatea să ajut şi mulţi dintre conaţionalii noştri. Tot aici am promovat şi anumite sărbători tradiţionale româneşti cum este Paştele Ortodox, cu pregătirea ouălor încondeiate, sărbătoarea „Mărţişorului” încă din 2004, cu mărţişoare aduse din România şi oferite în fiecare an femeilor în pieţile centrale din Roma, în şcoli şi centre pentru bătrâni. Iată, sunt doar o parte dintre multele activităţi desfăşurate în cadrul acestei Comunităţi laice. »
Se vorbeşte intens despre contribuţia pe care românii din diaspora ar putea să o aducă în România. Ce poate face diaspora pentru România, în opinia ta?
«Poate face Totul sau nimic. Depinde de gradul de conştientizare. România are nevoie de Românii ei! Oriunde ar fi. Iar românii trebuie să-şi dea seama de importanţa acestui lucru, nu să dorească să plece (încă de pe băncile şcolii) fără să se mai întoarcă. Emigraţia este o provocare a timpurilor noastre. In multe ţări, oamenii, mai ales cei muncitori şi de valoare, sunt „constrânşi” să plece. Motivele sunt multiple dar cele mai des întâlnite sunt cele economice. Părerea mea este că nu trebuie să existe această ruptură cu pământul natal.
Nicăieri în lume nu se vor simţi ca acasă, chiar dacă vor avea un trai mai bun în ţările mai dezvoltate. Va fi mereu ceva ce le va lipsi acolo în suflet, care de multe ori creează o stare de disconfort şi suferinţă. România trebuie reconstruită după mulţi ani de jaf şi corupţie. Acest lucru nu se poate face doar cu banii trimişi de cei plecaţi la familiile din ţară pentru a supravieţui traiului dificil.
Este nevoie de prezenţa fizică, de experienţa acumulată in occident, de puterea de muncă, de luarea de poziţie în faţa celor care nu ţin seama de binestarea naţiunii. Dacă românii nu vor deschide ochii la timp, se vor trezi străini la ei acasă, unde trăiesc părinţii, bunicii şi copiii lor, şi unde majoritatea din cei plecaţi au investit bani în case şi terenuri. Avem un imn aşa frumos şi sugestiv: „Deşteaptă-te Române!”»
Sorin Cehan
Gabriel Rusu este deținătorul recordului de „cel mai votat român din Italia”. La alegerile din 2008, Gabriel Rusu, candidat pe „Lista Civica per Rutelli”, a reușit performanța de a obține 766 de voturi la Roma, record care nu a fost până acum egalat de vreun candidat român la alegerile din Italia.
La Roma din 1993, Gabriel Rusu a fost consilier adjunct la Primăria Romei în perioada 2004-2006. A făcut parte, ca expert în imigrație, din Comitetul consultativ (Consulta) pentru problemele străinilor de pe lângă Ministerul Solidarității Sociale. Este angajat în voluntariat laic, format în cadrul comunității Sant’Egidio, membru al mișcării „Genti di Pace”.
Gabriel Rusu, cel mai votat român din Italia: „Sunt mândru că sunt român”
Alegeri la Roma 2013: „Plătim taxe? Atunci să votăm!”
