Mariana Lăcrămioara Vişan a venit pentru trei luni din Botoşani ȋn Sicilia şi s-a stabilit ȋn Campo Felice, provincia de Palermo. A lucrat ca „badante” la un bătrânel care, din păcate, nu mai este. Acum lucrează la un restaurant şi are grijă de aceeaşi familie. S-a recăsătorit şi a reuşit să ȋşi aducă baiatul să facă liceul aici. Speră ȋntr-un viitor mai bun aici şi nu acasă.
Când şi de ce aţi venit ȋn Sicilia ?
«În 18 septembrie 2006 am ajuns ȋn Campo Felice, unde aveam o prietenă, Brânduşa, care lucra deja de trei ani. Am venit cu o prietenă, Myrela. Eram amândouă cam ȋn aceeaşi situaţie. Restructurările de la serviciu, datoriile şi gândurile că am putea să ne ajutăm familia. Era o soluţie radicală dar altă soluţie nu am găsit şi este mai bine aşa.
Chiar dacă nu vreau să ȋmi amintesc cum a fost ziua ȋn care am plecat: ȋn trening şi cu o sacoşă cu lucruri pe care le consideram necesare, lăsând ȋn pragul uşii pe fiul meu de 13 ani plângând şi pe bărbatul meu, mai mult beat decât treaz.
Fiica mea era la şcoala de la Poliţie de la Câmpina. O zi şi o noapte am plâns ȋn autocar. Myrela ȋmi dădea curaj: „Lasă că o să fie bine; eu nu mă mai ȋntorc!”
Era ȋncă pe vremea permiselor de şedere. În limba italiană ştiam să spun doar „si” şi „no”. În emoţia plecării uitasem şi numărul de telefon al prietenei mele Brânduşa, aşa că am ajuns la destinaţie şi nimeni nu ne aştepta. Evident, la miezul nopţii!
Din fericire, Myrela avea o soră care lucra ȋn Sicilia şi am sunat-o pe ea, care a trimis-o pe Brânduşa să ne ia. Intre timp carabinierii ne priveau fiindcă eram două ciudate, la miezul nopţii, lânga Termini Imerese, la Caracoli. Dacă ne prindeau, ne trimiteau acasă.
Myrela a spus: „Hai să ne ascundem, ce Dumnezeu, am ajuns până aici şi acum…”. Am fost luate de la gară de Brânduşa şi de familia la care trebuia să lucrez. Am dormit cu Myrela ȋn aceeaşi cameră şi nu am cuvinte să vă explic ce era ȋn mintea şi sufletul nostru. Eu eram decisă să rămân trei luni, aşa mă gândeam eu, ca să fac bani pentru o centrală termică. Mă duceam acasă şi dacă mai puteam să mă ȋntorc să muncesc pentru termopane şi apoi pentru o garsonieră pentru fată.»
„Eram decisă să rămân trei luni, să fac bani pentru o centrală termică”
Aţi plecat după trei luni?
«Nici vorbă, am trimis lunar bani acasă, cȋte 450 de euro. Soţul ȋi cheltuia cum ştia mai bine. De băiat nu avea grijă. Mai târziu am aflat că ȋşi găsise o altă femeie.
Mie nu ȋmi este ruşine. Copilul a suferit foarte tare, ȋl bătea, ȋl mai lăsa să doarmă pe afară, mai aflam de la vecini. M-a ȋntrebat fiul meu la telefon dacă vin de sărbători acasă. I-am răspuns cu strângere de inimă că-i trimit pachet cu tot ce vrea el, dar că o să vin ȋn primăvară şi o să fac tot posibilul să nu mai stăm despărtiti. I-am trimis haine, ciocolată, el dorea Nutella.
Între timp, familia pentru care lucram mi-a făcut contract şi mi-a luat bilet de avion pentru 21 aprilie 2007. M-am obişnuit foarte repede cu persoana pe care o ȋngrijeam pentru că era un om cu totul deosebit; avea peste 90 de ani, dar era ȋnţelept şi bun. Am ȋnvăţat să vorbesc ȋn italiană, să pregătesc mâncăruri italiene, să mă obişnuiesc cu stilul de viaţă. M-a ajutat foarte mult. Când am plecat acasă am vorbit cu fiica mea şi cu fiul meu. Am decis să divorţez şi să iau băiatul cu mine, prin orice mijloace. Recunosc, prin orice mijloace. Dar tribunalul mi l-a ȋncredinţat, aşa că am putut să-l aduc ȋn Italia legal, ȋn octombrie 2007. Fata a terminat şcoala şi lucrează acum.»
Ce planuri de viitor aveţi? Vă ȋntoarceţi ȋn România?
«Deşi sunt o pesimistă şi mă gândesc mereu la ce este mai rău, ȋncerc o nouă viaţă. M-am recăsătorit cu un român. De fapt, familiile noastre se cunosc de peste 30 de ani. Am vorbit la telefon o perioadă, el lucra la sere ȋn Victoria (Ragusa). Apoi a venit să mă cunoască şi nici nu mi-a trecut prin cap că o să mă recăsătoresc.
„Nonno” (Battaglia Batista) pe care-l ȋngrijeam mi-a spus că acest bărbat este serios şi ar trebui să-mi refac viaţa. Eu am fost foarte afecţionată de „nonno” şi să fie clar, orice badante ajunge să ţină la persoana pe care o asistă, fiindcă face parte din familia ȋn care locuieşte 24 din 24 de ore. „Nonno” m-a văzut şi măritată cu Ioan Alexuţu. Din păcate, între timp, „nonno” ne-a lăsat pe vecie.
Acum lucrez tot pentru familia lui şi ȋn plus dimineaţa la un restaurant. Am gânduri mari, să lucrez cu soţul meu ca să ne luăm o casă aici. Familia mea este compusă din soţ şi copii. Baiatul ȋnvaţă bine la liceu şi sunt mândră de el, nu o să-l las până nu face facultate! Sunt multe lucruri de făcut. Când mă gândesc prin câte am trecut parcă nu-mi vine să cred, dar mâine e o nouă zi şi o iau de la capăt, aici, ȋn Italia! Aş vrea să rămân definitiv aici!»
Crina Suceveanu
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
