”Din România la Lucignano. Povestea Gianinei”. Poveste emoționantă despre căldura cu care este încojurată o româncă la Lucignano, în provincia Arezzo, publicată de arezzonotizie.it, sau cum arată integrarea reușită. Cetățenii din Lucignano au dovedit o emoționantă solidaritate, fiind alături de Gianina într-un moment greu al vieții.
Geanina Iordache a devenit în timp un important punct de referință pentru comunitatea locală. Lucrează la Casa de Odihnă ”Arrighi Griffoli” în calitate de operatoare sanitară, cu răspunderi de coordonare a acestei importante structuri socio-asistențiale.
”Întreaga comunitate din Lucignano se strânge cu emoție în jurul Gianinei și a tatălui ei, cu afecțiunea și recunoașterea care se datorează unor persoane minunate precum ea”.
Gianina a sosit în Italia fără nimic altceva decât dorința de a-și schimba viața. A găsit un cămin în localitatea Lucignano, supranumită perla din Valdichiana. Aici, după ceva vreme, a reușit și să-și găsească o locuință și un loc de muncă ca operatoare sanitară.
O poveste la fel ca alte mii dacă nu ar fi fost ca astăzi întreaga comunitate din localitate să se alăture durerii acestei tinere femei care de puțin timp și-a pierdut mama.
Faptele sunt spuse de concetățenii Gianinei prin intermediul unei lungi scrisori în care este subliniată apropierea de durerea femei și în care, pas cu pas, este descrisă o mică mare poveste care are la bază puternica temă a integrării și ospitalității.
În continuare scrisoarea sosită de la Lucignano, publicată de arezzonotizie:
Scufundată în nemiloasa caniculă de august, localitatea Lucignano iese în evidență încă o dată cu o poveste numai în aparență ”minimă”, un fapt care depășește simțul literar al cronicii și devine moment de acută reflecție, de intimă stupoare.
Povestea pe care o spunem asumă conturul paradigmatic al unei mici neglijabile extraordinare povești private care o are protagonistă pe o tânără femeie, Gianina Iordache, de origine română, de mai mulți ani rezidentă la Lucignano.
Gianina a devenit în timp un important punct de referință pentru comunitatea locală. Lucrează la Casa de Odihnă ”Arrighi Griffoli” în calitate de operatoare sanitară, cu răspunderi de coordonare a acestei importante structuri socio-asistențiale.
Notabilele sale capacități și profunda atașare de numeroșii oaspeți ai structurii au făcut-o în timp o persoană ”importantă”, un adevărat liant al unei ”familii” lărgite cum de fapt este Casa de Odihnă din localitate. Și zilnica sa acțiune de susținere și de ajutor în privința bătrânilor a ajuns încet-încet a fi o valoare apreciată și împărtășită de toți. Ceea ce iese în mod special în evidență în munca Gianinei este puternica sa încărcătură emoțională, care se exprimă printr-un zâmbet sau o mângâiere pentru aceste persoane care foarte probabil găsesc în aceste antidoturi un leac miraculos pe timpul lungilor zile petrecute în comunitate.
Ceea ce uimește – în realitate – este faptul că acest angajament al ei, care depășește mereu orarul normal de muncă, poate fi înfruntat de un fizic foarte fragil. Gianina a făcut din profesia sa un fel de misiune, legată – probabil – de incredibila sa dorință de eliberare din propria condiție de emigrantă. Există în ea, în modul ei zilnic de a acționa, un mesaj de puternică valență simbolică: depășirea barierelor, mai mult sau mai puțin invizibile, de tip cultural mai mult decât rasial. Și într-un moment precum acesta, marcat de forme de obscurantism în privința celor care nu aparțin propriei etnii, exemplul ei strălucește și confirmă valoarea profundă a respectului și toleranței.
Acum Gianina se află în fața unei probe dramatice pe care vârsta sa tânără i-a pus-o în față. Și-a adus cu puțin timp în Italia mama, grav bolnavă, pentru a o putea asista și pentru a-i oferi tratamentele și atenția care în țara sa nu puteau fi garantate. În ultimele luni, Gianina s-a luptat cu o îndârjire unică pentru a ușura durerea mamei, însă fără a-și neglija obligațiile profesionale. Dimpotrivă, sublimându-le ca și cum ar fi fost un fel de grandioasă sarcină impusă de soartă.
Am văzut-o săptămânile trecute înfruntând cu o rigoare extremă bătălia mamei. Gianina nu a dat deloc înapoi în angajamentul ei împotriva ferocității unei boli incurabile.
Acum doamna Maria, mama ei, a murit. Tratamentele la care a fost supusă la Spitalul San Donato din Arezzo s-au dovedit inutile. În acest ore Gianina urmează să plece în România, pentru a o însoți pe ultimul drum.
În imensa durere a acestui moment, întreaga localitate Lucignano se strânge cu emoție în jurul Gianinei și a tatălui ei, cu afecțiunea și recunoștința care se datorează unor persoane minunate precum ea.
Ne place să credem că în niște vremuri în care prea mulți ”înțelepți” nu ezită să scuipe sentințe scontate privind imigranții, Gianina Iordache ne-a dat o lecție de civilitate, confirmând prin alegerile sale o legătură puternică cu Italia și a sa (deseori blamată) rețea asistențială și sanitară și demonstrând încă o dată extraordinara sa forță de tânără femeie venită dintr-o țară îndepărtată, în căutarea unui viitor satisfăcător și a unei idei de viață în sfârșit fericită.
