Dintr-o ”tabără de romi” de la Roma, unde pentru a supravieţui familia sa era constrânsă să cerşească pe stradă, a ajuns la Universitatea Sorbona din Paris, una dintre cele mai prestigioase din Europa, unde studiază pentru a deveni magistrat.
Este povestea Aninei Ciuciu, tânără româncă de etnie romă de 26 de ani, care după 19 ani a revenit la Roma pentru a participa la câteva evenimente organizate de Associazione 21 luglio cu ocazia Zilei Internaţionale a Romilor, care se celebrează în 8 aprilie în fiecare an.
Vineri 8 aprilie, în Senat, pe timpul unei dezbateri de după proiecţia pentru public a filmului ”Gitanistan. Statul imaginar al familiilor rome salentine”, Anina şi-a spus povestea, scrie Huffington Post.
Viaţa de greutăţi pe care a trebuit să o înfrunte când, la vârsta de şase ani, a trebuit să fugă din România, pentru a veni în Italia la Roma. A vorbit despre cum simţea că viaţa, copilăria şi visurile sunt sufocate, chiar dacă numai pentru câteva luni, în dinamica de ghetou şi discriminatorie a ”taberei de romi”. Cine ştie, poate dacă ar fi rămas în acea baracă probabil ar fi continuat să cerşească pentru a supravieţui, condamnată la o existenţă de dificultăţi şi degradare, de excludere socială şi renunţare la propriile visuri şi la propriile aspiraţii.
Autobiografia Aninei, cu titlul “Je suis Tzigane et je le reste” (Sunt Ţigancă şi rămân aşa), deja publicată în Franţa, demonstrează că traiul într-un ghetou care este o ”tabără de romi” nu este rezultatul alegerilor şi dorinţelor unei familii de romi, ci efectul devastator al politicilor discriminatorii pe bază etnică care în Italia, şi în Capitală mai ales, au fost create special pentru romi, bazându-le pe ipoteza nefondată a presupusului nomadism a unor familii care nu ar dori să trăiască ca toţi ceilalţi, într-o locuinţă, în societate.
De la tabăra de romi romană de la Casilino 900, una dintre cele mai aglomerate din Europa, la sălile universitare ale Sorbonei din Paris pasul nu este scurt. Din acea tabără de barăci romană, în 1997 Anina şi familia sa au reuşit să plece şi să se mute în Franţa unde, datorită ajutorului iniţial a două femei, au găsit un apartament. Anina s-a dus la şcoală, a studiat franceza, şi-a luat licenţa în Drept şi acum frecventează un master la Sorbona. Spune că se simte în mod profund franţuzoaică, în afară de romă şi româncă. Europeană, în esenţă.
Anina a avut o oportunitate şi a profitat de ea din zbor. Aşa cum a profitat şi familia sa. Aceleaşi oportunităţi pe care în schimb politica tip ghetou din taberele de romi romane le anihiliează în mod implacabil. Şi odată cu acestea visurile, speranţele şi viitorul persoanelor care trăiesc acolo.
Anina conduce departamentul juridic al „Associazione 16 Maggio”, în primă linie în lupta împotriva separării la care sunt condamnaţi locuitorii de la periferiile franceze. Şi din acest motiv a continuat studiile până la licenţă, convinsă că educaţia este instrumentul cel mai bun pentru a lăsa în urmă noroiul, bucăţile de tablă, zdrenţele taberelor de romi şi a avea o altă viaţă.
Citește și:
Să dăm o mână de ajutor unei studente merituoase din Calabria: chestionar despre românii din Italia
