Pictoriţa Claudia Mandi: „Este o boală să fii român în Italia”

Italia are o importanţă covârşitoare asupra artistei Claudia Mandi. La începutul anilor 2000, Claudia a venit la Roma, la fratele său: "La Roma m-am format ca artist. Am venit să stau trei săptămâni şi am rămas trei luni. Dacă Renaşterea s-a născut la Florenţa, Barocul s-a născut la Roma, oraşul baroc prin excelenţă. Barocul napoletan este mult mai opulent şi mai încărcat, este influenţat şi de stilul maur, de populaţiile ce au trăit în Napoli, este un baroc aproape roccocò. 

 

"În lucrările mele, până să vin la Roma, oscilam, pictam de toate, şi peisaje şi portrete, iar la Roma am suferit un şoc optic, înţelegând că omul este creaţia perfectă a Domnului şi îndrăznind să îmi aduc contribuţia cu propria mea proiecţie asupra trupului. Pictez cu sufletul omului modern, pictez colorat, expresionist, cu foarte multă culoare, păstos, aş putea chiar spune curajos."

În 2007, a venit hotărâtă să rămână definitiv, dar a venit în plin scandal Mailat: "Eram dată afară din galerii, nu erau nici măcar curioşi să le deschid portofoliul, vorbeam stâlcit italiana, eram asociată cu ţiganii şi eram poftită afară. 

 

Drept urmare, mi-am luat bilet la autocar să mă întorc în România. Dar în ultima zi de stat în Italia, m-a găsit un galerist şi aşa am ajuns să expun în Via dei Coronari. Expoziţia de la Quirinale a fost la un an distanţă, de ziua României, eveniment patronat de Ambasada României şi Primăria Romei."

 

Expoziţie la Napoli 

 

În 2010 a avut prima expoziţie la Napoli: "Italienii au o percepţie foarte eronată asupra noastră şi eu am încercat să le explic că în România sunt mulţi oameni valoroşi. Impresara mea, o doamnă din Napoli, a înţeles acest lucru: ziarul Il Denaro, sociologi, profesori universitari, fundaţii, asociaţii au dat o mână de ajutor."

 

A cunoscut-o acum trei ani, în vacanţă în Sardinia, în timp ce picta într-o curte. Impresara ei de acum îi era vecină: s-au împrietenit şi i-a propus să îi organizeze expoziţii. În mai 2011 a participat la expoziţia "Il Maggio dei Monumenti", împreună cu alţi trei artişi români, în Piazza dei Martiri: "Am avut montate patru şevalete, iar tema era Libertate – Integrare. Eu am pictat un Hristos pe cruce, iar în jurul personajului central am făcut câteva corpuri în cădere, pe un fond celest. Cumva m-am regăsit, am descris condiţia noastră, pentru că suntem sacrificaţi. Mie mi se pare că şi acum este o boală să fii român în Italia: şi dacă vin doar ca turistă, când spun că sunt româncă sunt întrebată ce fac în Italia: "badante", lucrez la un bar, mă prostituez? Nu pot să scap de aceste întrebări". Ironia e că la Napoli a venit să manifesteze pentru integrare, iar unei colege i-a fost furată geanta de către doi ţiganuşi români.

 

Talente necunoscute

 

Un prinţ, Lancellotti, i-a cumpărat lucrările. La Napoli a vândut toată expoziţia din 2010. I s-a spus că pictura sa aduce cu perioada expresionistă a lui Mario Schifano, important pictor italian. 

Am întrebat-o dacă ar vrea să se mute definitiv în Italia. Mi-a spus că e împărţiţă între două ţări, iar la două trei luni simte nevoia de a veni în Italia, pentru a-i respira aerul. 

 

Pe de altă parte, îi place ceea ce face în România. Nu poate renunţa la România. Am rugat-o să îmi vorbească despre şcoala de arte românească: "Este foarte bună, din păcate nu suntem vizibili în Occident, iar în România sunt puţini impresari care s-au ocupat de promovarea artiştilor contemporani în străinătate. Impresara mea este uluită de profesionalismul şi de calitatea artiştilor pe care a avut ocazia să îi cunoască prin mine."

 

Se poate trăi din artă în România? "Bineînţeles că nu se poate trăi din artă în România: aproape toţi colegii mei au slujbe sau sunt susţinuţi de familie."

 

Proiecte viitoare? Să picteze şi să continue să vadă lumea pe care o vede colorată datorită Italiei, care "i-a hrănit toate visele şi imaginarul."

 

Ruxandra Drăgoescu