Ionela Carp, o româncă din Italia, în vârstă de 43 de ani, rezidentă la Torino, ne-a tras atenția asupra unei petiții (care până în prezent a adunat aproape 5000 de semnături) creată de o conațională care dorește să vină în ajutorul îngrijitoarelor din Peninsulă. ” Zi de zi citesc în ziarele din diaspora că „a mai murit o badantă”. De 10 ani, de când sunt în Italia, presa italiană tace, nu am văzut nicăieri la știri ca moartea unei ”badante” să devină știre importantă. Sunt multe motivele pentru care trebuie semnată petiția, de cât mai multe prsoane.” ne-a spus ea.
”Petiția nu a fost creată de mine, a fost lansată pe site-ul change.org de o româncă ce lucrează de 20 de ani aici în Italia și face meseria de ”badantă”. Ea se numește Violeta Nazare, iar la petiție a contribuit și o altă româncă și anume Raluca Radu”, ne-a mai precizat Ionela Carp.
Am profitat de ocazie pentru a o întreba pe Ionela Carp despre motivele creării unei asemenea petiții și de ce susține că trebuie semnată de cât mai multe persoane. Iată cum s-a prezentat românca:
”Mă numesc Ionela Carp (foto), am 43 de ani, sunt din Galați, iar în Italia am venit acum 10 ani constrânsă de lipsurile materiale și de imposibilitatea de a avea un trai decent. Lucrez de 10 ani ca ”badantă”, adică îngrijesc bătrâni. 7 ani am lucrat ”fixă” în casele italienilor, apoi din motive de sănătate am decis să lucrez doar de zi, tot ”badantă”. Motivele pentru care mă implic de trei luni în distribuirea acestei petiții sunt multe. Iată ce îmi doresc să se reglementeze:
- Îmi doresc să fie complet eliminate contractele de 25/30 de ore pentru badantele care se ocupă zi și noapte de bătrani ”non autosufficient”i
- Având în vedere că 90% dintre badante îngrijesc bătrâni cu patologii foarte grave și anume demența senilă și Alzheimer, îmi doresc ca statul italian chiar să intervină concret în protejarea acestor lucrătoare având în vedere că multe romance datorită faptului că se ocupă în regim 24/24 de aceste patologii se îmbolnăvesc ele. În România e cunoscută boala badantelor sub numele de sindromul Italia și nu e glumă, spitalele de psihiatrie din România sunt pline de femei venite din Italia.
- Îmi doresc să nu mai aud de femei care dacă se îmbolnăvesc la locul de muncă sunt imediat destituite și înlocuite.
- Dacă badantele prind curaj și își cer drepturile, angajatorii își permit din păcate să le arunce în stradă fără drept de apel. De 10 ani, de când sunt în Italia, presa italiană tace, nu am văzut nicăieri la știri că moartea unei badante să devină știre importantă. Sunt multe motivele pentru care trebuie semnată petiția, de cât mai multe persoane.”
Iată petiția (adresată Președintelui Republicii Italiene, Președintelui Consiliului de Miniștri, Ministrului Muncii și sindicatelor) pe care o puteți găsi AICI și unde puteți semna dacă sunteți de acord cu revendicările cerute:
”Această petiție dorește să dea voce tuturor persoanelor, străini care exercită activități de muncă la domiciliu, menajere, baby sitte, colf și cărora le sunt negate toate drepturile de angajat. Acest lucru se întâmplă datorită lipsei de controale din partea autorităților. Acestă activitate include reguli foarte specifice care trebuie respectate.
Suntem o ”armată tăcută”, puțin înțeleasă, cu puține drepturi și acelea negate, dedicată îngrijirii persoanelor bolnave și în vârstă. Prin urmare, avem un rol fundamental în societate și de aceea ar trebui să avem un salar adecvat și să fim respectați.
Deseori suntem în serviciul întregii familii, în contrast total cu contractul național preconizat pentru lucrătorii casnici, care în opinia noastră este total nedrept.
Controale nu există, plângerile și denuțurile sunt adesea ignorate iar posibilitățile de a acționa în justiție sunt foarte mici, datorită salariilor care nu ne ajung pentru a supraviețui, cu atât mai puțin să putem susține un proces judiciar.
Vrem să luptăm împotriva muncii ilegale, dar lipsa totală de controale din partea instituțiilor ne obligă să o acceptăm pentru a supraviețui. Evaziunea fiscală, în principiu, începe de la angajatori care declară 25 de ore pe săptămână, iar noi lucrăm 54!
Ne cerem drepturile, deoarece munca domestică a devenit nouă formă de sclavie. Avem nevoie de odihnă pentru a putea avea grijă de alții și de familiile nostre. În fiecare zi riscăm să ne îmbolnăvim, fiind mereu în contact cu persoane care suferă de diverse boli, iar dacă acest lucru se întâmplă, nu putem să ne luăm mai mult de 15 zile de concediu medical pe an. Ca să nu mai vorbim de legea privind siguranța la locul de muncă, care nu a mai fost niciodată aplicată în sectorul nostru!
Multe dintre noi suferă de depresie și de anxietate datorită stresului și a lipsei de îngrijire corespunzătoare a nostră. Multe dintre noi avem probleme de sănătate datorită greutăților excesive atunci când trebuie să ridicăm bolnavii.
Multe dintre noi suferă de singurătate și de nostalgia familiilor lăsate acasă, în țara nostră de origine, în cele mai multe cazuri departe de Italia.
Ca și voi, italienii, când ați emigrat în trecut, așa și noi, suntem aici pentru a oferi un viitor mai bun copiilor noștri și a ajuta familiile nostre.
Dorim să lucrăm, nu gratis, sau plătiți cu salarii de mizerie.
Dorim să putem trăi cu demnitate.”
Pentru a semna accesați link-ul de mai jos:
Andi Rădiu
