“In România am făcut foarte multe munci – declară – dar imediat ce am sosit în Italia mi-am suflecat mânecile şi am început să fac această meserie. Din când în când mă întorc acasă dar stau puţin fiindcă mă plictisesc: acum sunt pistoieză din toate punctele de vedere”.
Sidonia lucrează pe cont propriu şi stă în magazin întreaga zi: “Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 3 şi la numai o oră după sunt aici să lucrez – continuă -. Dacă sunt bolnavă sau doar obosită trebuie să lucrez oricum pentru că sunt numai eu. Insă mă gândesc la un lucru: munca mea este obositoare dar la final este o formă de artă albă, îmi permite să creez ceva pentru a mulţumi persoanele care vin aici şi acest lucru îmi place foarte mult. Am mulţi clienţi care locuiesc în această zonă şi vin la mine în fiecare zi, dar sunt şi unii care vin de la Pontelungo sau chiar de la Femminamorta pentru a cumpăra pâine de la mine. Munca este mereu aceeaşi dar dacă eşti nervos sau supărat transmiţi şi produsului: încerc să fiu mereu liniştită, altfel ceea ce fac nu este bun pentru clienţi”.
Specialităţile Sidoniei? “Lipie şi pizza, bineînţeles, dar şi pâinici din mălai, cereale, secară şi chiar ceva dulciuri. In afară de pizze şi lipii am decis să fac dulciuri pentru că sunt foarte pofticioasă. Odată o doamnă mi-a cerut reţeta de strudel pe care îl făcusem pentru că spunea că este delicios. I-am dat reţeta scrisă şi de atunci, din păcate, nu mai vine: era atât de bun strudelul încât a început să-l facă de una singură”.
In timpul interviului, în “Coccinella” intră diferiţi clienţi şi Sidonia, deşi are chipul obosit, este amabilă, zâmbitoare şi precizează: “Imi place să vorbesc cu oamenii şi mulţi clienţi îmi fac confidenţe. Este important să câştigi, bineînţeles, dar răspunsul cel mai frumos este satisfacţia clienţilor: uneori nici măcar nu număr banii la sfârşitul zilei, prefer ca oamenii să se întoarcă a doua zi pentru că le-au plăcut produsele mele. O doamnă vine la mine pentru că pâinea mea este unica care îi place şi acest lucru mă face cu adevărat fericită şi satisfăcută”.
(sursa: La Nazione)