Din Coslugea, un sat din sudul Dobrogei, a ajuns să cânte pe scenă cu alţi interpreţi români, la Prato, în Italia. Violeta Geapana este tânăra care a adus muzica populară din Dobrogea pe meleagurile Toscanei. În România a înregistrat un CD alături de celebra formaţie Botgros din Chişinău, iar în Italia, a înfiinţat, în iulie, o asociaţie culturală, „Speranţe Româneşti”. Dinamică şi optimistă, românca îşi împarte viaţa între cele două ţări, reuşind să îmbine dorinţa de a cânta cu ambiţia de a lucra, într-o zi, ca ofiţer de poliţie comunitar.
Ideea de a vizita Italia, şi apoi aceea de a trăi aici, i-au venit prin 2005, studentă fiind la Conservator, în România. „Este dorinţa oricărui student de Conservator să păşească pe urmele acelora care au scris una din cele mai mari părţi a istoriei muzicii şi culturii în general. Ca artist, este visul de a te transpune şi a cunoaşte lumea secolelor trecute. Italia m-a fascinat, şi de atunci sunt într-un du-te vino între patrie şi Peninsulă”. În Italia, Violeta s-a adaptat din mers, încercând să-şi folosească talentul artistic: „Am colaborat cu câteva teatre şi asociaţii culturale, participând la diferite spectacole. Concomitent, am frecventat un masterclass în artă vocală modernă. Am mai predat lecţii de pian şi canto în câteva şcoli particulare. Consider că m-am adaptat destul de repede şi uşor”.
Gemenele din Dobrogea
Violeta e obişnuită cu scena şi a crescut, cântând. Încă de la vârsta de 3 ani, a început să interpreteze în duet cu sora ei geamănă, Liliana. Mama lor, cadru didactic, le-a îndrumat spre muzică. Pe atunci, cea mai mare realizare era să susţii un spectacol la concursul „Cântarea României”: deci pe acea scenă, cele două fete şi-au început primii paşi în lumea muzicii. „Mama avea şi ea o voce extraordinară, avea un simţ artistic deosebit şi ne-a pus bazele unei culturi muzicale şi artistice de calitate”, afirmă Violeta. Românca îşi aminteşte şi primul refren învăţat, „Mărioara de la munte”. Apoi, au urmat cântecele populare din zona Dobrogei, pe care i le fredona chiar bunica ei: „Îmi sună şi azi în minte, ca şi când ar fi ieri, vocea caldă a bunicii… ne cânta melodii vechi şi ne-a învăţat să iubim arta populară, moştenită de la străbuni, în toate expresiile ei”. Studiile la un liceu de muzică, apoi la Conservator, au fost paşii naturali spre cariera pe care Violeta şi-a ales-o de mică. Astfel, a ajuns să cultive şi pasiunea pentru muzica lirică. „Mă simt o privilegiată a sorţii, respirând prin prisma a două suflete eterne, muzica populară şi cea lirică. Insă cele două fac parte dintr-un singur suflet, cel UMAN. Cele două genuri de muzică se completează reciproc şi îmi determină în egală măsură modul e fi şi a trăi viaţa, zi cu zi. Ne naştem cu folclorul, iar muzica lirică o studiem şi o perfecţionăm ulterior”. Si aşa a urmat şi perfecţionarea, printr-un master în Artă Muzicală.
Români şi români
De la Constanţa, la Prato şi apoi la Bologna. La începutul anului 2010, Violeta a pus bazele unei asociaţii culturale, „Speranţe Româneşti”, la Prato, ajutată fiind şi de Stefan Stănăşel, unul din cei mai cunoscuţi întreprinzători români din Toscana. „Am un raport deosebit cu Stefan Stănăşel, pe care îl apreciez mult, pentru ceea ce face pentru românii de aici”, ne spune Violeta. Acum, Violeta locuieşte la Bologna, unde a avut norocul să întâlnescă „mulţi români de calitate, care practic m-au adoptat”. Împreună cu ei, a prezentat mai multe spectacole pentru românii din zonă, care îi aduc nenumărate satisfacţii pe plan profesional: „Datorită lor, am reuşit să aduc pe scenă folclorul din Dobrogea, alături de sora mea. Am cântat împreună cu nume mari ale muzicii populare româneşti, solişti îndrăgiţi veniţi pentru românii din Italia. Românii se bucură când ascultă muzica de acasă, pentru că sunt oameni chinuiţi de DOR, deşi par a se adapta uşor oricărui mediu. Când cânt pentru aceşti oameni, sunt fericită”. Însă, în opinia Violetei, mai sunt şi mulţi români care „ar trebui să-şi schimbe mentalitatea, să fie mai uniţi, să aibă mai multă răbdare unii cu alţii. Românii şi italienii au un temperament latin, însă mai sunt şi diferenţe, pentru că istoria ne-a oferit condiţii diferite de trai.” Soluţia ar fi „să încercăm să luăm unii de la alţii ce e mai bun în fiecare, să nu pierdem momente din viaţa noastră cu lucruri inutile.” Alături de persoanele deosebite care au ajutat-o să se afirme în Italia, Violeta a avut parte şi de dezamăgiri: „câteodată oamenii, deci şi românii, când ajung la un anumit nivel financiar sau profesional, uită să dea bună ziua până şi celor care i-au ajutat. Fiecare pădure are uscăturile ei”.
Succes profesional
Ce planuri are Violeta în următorii ani? „Eu cred în destinul fiecăruia, dar cel mai mult îmi doresc sănătate, mie şi familiei mele şi puterea să îmi îndeplinesc proiectele. M-am născut de Sfânta Parascheva, cu mult înainte de termen şi aveam la naştere, şi eu şi Liliana, abia 1500 de grame! Am supravieţuit şi mama, o fiinţă extraordinar de curajoasă şi preţioasă, ne-a crescut de una singură, pe mine şi pe sora mea, până când am împlinit 6 ani. Deşi am avut un drum al vieţii anevoios, cred că am reuşit să ne descurăm şi să ne urmăm visele şi proiectele de viitor”. Iar unul din proiectele pe care Violeta le-a dus la bun sfârşit, este şi înregistrarea unui CD cu formaţia lăutarilor din Chişinău, condusă de Nicolae Botgros: „Sunt mândră că am realizat acest proiect, alături de sora mea. Este prima oară când maestrul Botgros, un mare dirijor şi muzician, realizează un CD cu muzică dobrogeană!”.
Miruna Căjvăneanu
