Și-a lansat primul single, cu titlul „Umanamente” și este considerată de presa italiană simbolul noii Italii, aceea în care străinii au același statut ca italienii. Iulia Mădălina Greco, 26 de ani, născută la Galați, a câştigat un concurs organizat de o cunoscută casă de discuri din Roma, Honiro Entertainment, și a reușit să obțină primul succes muzical.
Locuiește în Italia din 2004, de când avea 11 ani, când familia sa a decis să emigreze, în căutarea unei vieți mai bune. Acum locuiește la Nepi.
Într-un interviu pentru „Viața Liberă”, Mădălina a povestit cât de greu i-a fost să plece din România.
«Toată copilăria e strâns legată de ţara mea de suflet, România. Aici am petrecut primii ani din viaţă. Am locuit în Galaţi, locul de care mă leagă multe amintiri. Îmi aduc aminte cu nostalgie cât de fericită eram atunci când îmi vizitam bunicii, mă jucam din zi până-n noapte cu verişoarele mele, luam masa împreună, mergeam şi adunam ouăle abia apărute în cuibar sau atunci când beam laptele abia muls. Aşa îmi petreceam fiecare vară şi pot spune că îmi lipsesc enorm acele momente.
Am avut o copilărie pe care şi-ar dori-o oricine, extrem de frumoasă, liniştită, înconjurată de iubire şi natură. Mi-a fost extrem de greu să las totul în urmă şi să mă mut în altă ţară. Eram doar un copil şi universul meu era tot ce trăisem până atunci. Am suferit foarte mult, însă m-am adaptat destul de repede. Acum mă simt ca acasă aici, în Italia, însă îmi lipsesc enorm oamenii dragi mie pe care i-am lăsat în urmă şi îi văd destul de rar, din păcate.»
De mică a fost pasionată de muzică. În Italia a reușit să-și îndeplinească visul de a cânta. Iată cum s-a născut melodia „Umanamente”:
«În timpul anilor de liceu, am avut posibilitatea să particip la un concurs la nivel european pe tema rasismului, iar afişul ce promova evenimentul era reprezentat de un embrion. Cei înscrişi trebuiau să compună o poezie pe această temă. Am fost extrem de încântată să particip şi profesoara mea, care nu mă avea la suflet din cauza originii mele, s-a oferit să-mi trimită poezia.
Însă după o lună, mi-a mărturisit că, deşi am fost singura din liceu care a participat, poezia mea nu a fost trimisă niciodată. M-a durut extrem de tare şi am strâns multă durere atunci. Câţiva ani mai târziu, am decis să “folosesc” amărăciunea derivată din acel incident pentru a da viaţă acestei piese, “Umanamente”, pornind de la poezia în sine şi de la principiile existenţiale pe care doream să le expun încă de atunci.
“Umanamente” s-a născut ca un simbol de revoltă a tot ceea ce omul deţine lipsit de umanitate. Piesa este o declaraţie de dragoste pentru cea mai specială şi bună persoană din viaţa mea, mama mea Gina.»
Citiți interviul complet AICI
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ