Rita Apetroaie este în Italia de 10 ani. Mereu a vrut să se întoarcă. I-a fost foarte greu, dar a plecat pentru că în țară nu găsea de muncă.
La Moinești, în județul Bacău, lucra la dispeceratul Distrigaz. «Am plecat în Italia în 2008, când Distrigaz a fost vândut. Pur şi simplu ne-au trimis acasă, cu ceva bănuți în buzunar. Sunt văduvă de 20 ani şi am crescut trei copii singură.
Fetele terminaseră facultatea, erau căsătorite, dar aveam obligaţia să-i fac singură, cu forţele mele, un vitor băiatului meu. Am încercat, înainte să plec din ţară, să îmi găsesc un alt loc de muncă. Nu am găsit, Moineștiul este un municipiu terminat industrial. Nu vă pot descrie cu ce durere în suflet am hotărât să plec în Italia. Băiatul meu era în ultimul an de liceu, era un elev foarte bun, începusem să îl pregătesc pentru Academia de Poliție București. Am ajuns în Italia la Potenza, nu ştiam limba, aveam bani la mine, dar vecina mea, care îmi promisese ajutor, m-a lăsat să mă descurc singură pe pământ străin.»
Sunteți mulțumită de viața dvs. în Italia?
«Meseria cea mai cinstită şi cea mai grea pe care o poate face o străină în Italia este cea de „badante” (îngrijitoare). Muncesc de 10 ani ca „badante”, e foarte greu, dar sacrificile mele se văd. Băiatul meu lucrează acum ca manager la o mare firma în Londra, vrea să înceapă a doua facultate, am şi două fete cu care mă mândresc ce mi-au dăruit doi nepoţei frumoşi.»
Ați vrea să vă întoarceți acasă? Ce ar trebui să se schimbe în țară pentru a vă întoarce?
«Gândul meu a fost întodeauna să mă întorc în ţara mea. Peste trei ani mă întorc sigur. În ţara noastră ar trebui create locuri de muncă şi pensionarii noştri scoşi din mizeria în care trăiesc. Salarile sunt foarte mici, preţurile sunt foarte mari, iar poporul român suferă în tăcere. Dar oricum România este ţara cea mai frumoasă din lume.»
S.C.
