Președintele asociației Propatria, Nicu Moraru, se află de câteva luni în Etiopia, detașat de firma la care lucrează pentru construirea celui mai mare dig din lume. Chiar dacă a plecat, nu uită angajamentele asumate în Italia și participă, de departe, la pregătirile noii ediții a festivalului tinerelor talente Propatria. Dealtfel, în interviul pe care ni l-a acordat, aflat într-un scurt concediu în Italia, primul subiect este tocmai festivalul.
Nicu Moraru, președintele asociației „Propatria” din Roma, a fost ofițer în armata română, artilerist. Originar din zona Focșani, a plecat în străinătate în 1999, alături de soție. De mai mulți ani, asociația Propatria premiază tineri copii talentați din diaspora, considerați „mici Ambasadori ai României”. Anul acesta, Festivalul Propatria se va desfășura țn perioada 24 mai – 2 iunie.
Nicu Moraru, ce noutăți oferiți anul acesta cu asociația „Propatria” ?
Am făcut pași mari și importanți în ultimul timp în cadrul asociației. În primul rând am reușit să atragem alături de noi persoane deosebite, pregătite și determinate în a face lucruri frumoase și mai ales utile pentru comunitatea românească din Italia. Echipa activă s-a lărgit și îmbunătățit calitativ ceea ce ne dă și mai multă speranță și putere în a întreprinde ceea ce ne propunem. Festivalul Propatria de anul acesta, de la sfârșitul lunii mai, are noutăți lăudabile. Vor avea loc o serie de evenimente de excepție pe parcursul unei săptămâni ce va culmina cu ediția internațională a „Galei tinerelor talente – premiile Propatria”, la care vor participa reprezentanți din Austria, Franța, Olanda, Spania, Cipru, Belgia, România și bineînțeles Italia.”
Nicu Morar (ProPatria): Copiii românilor din Italia, ”adevărații noștri ambasadori”
”Încă asteptăm confirmarea sprijinului nu doar moral al autorităților din țară, care… ca la fiecare ediție precedentă, au lăudat inițiativa noastră; doar că s-ar putea face încă mult și bine pentru acesti ambasadori ai excelenței românești aflate în diaspora, cu eforturi financiare mult inferioare destinate altor proiecte, nu contest, poate la fel de frumoase.”
Cine se va ocupa de organizarea festivalului?
”Echipa care deja se ocupa de organizare e suficient de consistentă și pregătită și avem sprijinul multor asociații românești din Italia și Europa iar patronajele prestigioase ca la fiecare ediție: Senatul Republicii Italiene, Regiunea și Provincia, Primăria Romei, Ambasada României în Italia, Accademia di Romania din Roma vor da și mai multă importanță evenimentului. Întrebarea nu ai pus-o întâmplător, dar să știi că în măsura în care reușesc, sunt aproape de tot ceea ce se pregătește și se va desfășura.”
Cum descrieți experiența de jumătate de an în Etiopia?
”Din septembrie anul trecut am lăsat Italia pentru Africa, ca angajat în calitate de personal tehnic al unei firme de prestigiu internațional, Salini Spa. Particip la realizarea unui proiect hidrotehnic de excepție, Gilgel GIBE 3, care alături de alte hidrocentrale va asigura în viitor nu doar independența energetică a Etiopiei, dar și o sursă de venit importantă, prin alimentarea cu energie a întregului Corn al Africii și nu numai. Va fi cel mai mare și mai înalt dig din lume construit în acest sistem RCC (240 m), cu o hidrocentrală de capacitate enormă,1800 de MW.”
”E o experiență nouă care îmi dă satisfacții mari și care nu exclude sacrificii și greutăți inerente. E o muncă de mare răspundere iar lucrul cu muncitorii locali e adeseori îngreunat și de barierele lingvistice. Se comunică în engleză, dar și în italiană, așa cum am fost nevoiți să învățăm și strictul necesar în Amaric, limba oficială în Etiopia. Acum suntem 3 români care lucrăm în sectoare diferite și cu rezultate care ne fac cinste. Într-un cuvânt, suntem bine văzuți între cele, cred, aproximativ 20 de naționalități ale expatriaților aflați acolo.”
”Între localnici sunt și ingineri, băieți și fete tineri cu puțină experiență, dar foarte bine pregătiți și plini de inițiativă, dar care ar dori mult să emigreze în Europa sau America sau Asia pentru o viață mai bună. Mă întreb și eu de ce oare am devenit o masă de oameni care scapă, fuge. În curând nu vom mai avea unde să emigrăm și atunci probabil vom fi mai liniștiți cu noi înșine și lucrurile vor merge mai bine pentru toți… Oare? Nu-i ușor pentru nimeni, nici pentru mine nici pentru familia care mi-a rămas la Roma, dar… Fac tot posibilul să absorb cât mai mult din aventura asta, și în afara experienței profesionale, care te asigur e extrem de importantă, îmi doresc să cunosc tot mai mult din viața acestui popor, din obiceiurile și tradițiile și curiozitățile existenței lui.”
”Am timp foarte puțin față de cât mi-ar trebui și aș dori să-l dedic acestui scop dar atunci când pot, renunț cu drag la odihnă pentru a mă aventura în mici călătorii pline de surprize. Stau mult de vorbă cu etiopieni și nu încetez să-i bat la cap cu fel de fel de întrebări despre ei, despre modul lor de a gândi și de a vedea propriul destin. Fizic sunt diferiți de alte popoare africane, au trăsături europene aș spune doar culoarea pielii e diversă. Se spune că femeile etiopiene sunt renumite prin frumusețea lor și cred că e adevărat…”
Din păcate drumurile nu sunt maximum de confort, iar mașinile, oricât de „de teren” ar fi, nu pot face minuni. Împreună cu colegi sau cu misiunea catolică de pe lângă șantier, am vizitat o mulțime de sate din împrejurimi unde am dus și făcut ce am putut pentru a ajuta cât de puțin. În zonele rurale, departe de orașele mai importante e multă nevoie de „de toate”, iar sărăcia este ceea ce îți rămâne impregnată ca imagine. Nu poți să nu remarci însă bucuria și nu știu dacă să o numesc fericirea acestor oameni care nu au nimic și trăiesc de la zi la zi foarte mult, bazându-se pe agricultura practicată în jurul colibelor tradiționale.”
”Au nevoie de dotări și de materiale didactice în școli în primul rând pentru că, și nu e o părere personală, educația și instrucția sunt singurele care vor putea aduce cu adevărat schimbări esențiale în viitorul lor. Copiii sunt frumoși ca peste tot în lume, curioși și obraznici, ascultători și zbenguiți, avizi să cunoască și să pipăie, să vadă și să guste. Cred că cel mai emoționant a fost să-i văd când le-am dus zmee făcute împreună cu grupul de Boys Scout venit din Italia.”
”Poate că ne-ar trebui și nouă din lumea „civilizată”, mult mai multe momente de bucurie de asta simplă și instinctivă, de emoții date de lucruri și acțiuni așa-zis banale. Cred că doar rupt de realitatea noastră plină de confort poți să reguști astfel de bucurii.”
”Am vizitat și capitala, Addis Abeba un oraș în plină construcție și transformare în care nu degeaba se găsește sediul permanent al Comisiei Uniunii Africane. E un oraș construit la o altitudine de 2800 m care a fost salvat de penuria de lemn de ardere și de construcție, prin plantarea masivă a eucaliptului. Și nu se putea să nu vizitez și Ambasada României în Etiopia, unde dincolo de o primire sincer plăcută am aflat și lucruri interesante despre micul grup de români rezidenți aici.
”Sunt vreo 14 persoane cu cetățenie română sau dublă cetățenie care din când în când se întâlnesc în cadre mai mult sau mai puțin oficiale. În rest sunt destul de mulți conaționali care lucrează pentru firme diverse sau personale care vin și pleacă în funcție de nevoi strict economice. Apoi sunt medici și ingineri etiopieni care au studiat în Universitățile din România și care se emoționează de fiecare dată amintindu-și de anii frumosi ai studenției în București, Iași, Brasov etc.”
Ne puteți descrie stilul de viața ortodox al etiopienilor? Cum sunt mânăstirile acolo? Ce asemănări și deosebiri ați găsit?
”E adevarat, etiopienii sunt un popor foarte religios unde ortodoxia depășește procentual cu puțin pe cea musulmană ca religii de primă importanță la nivel numeric, apoi sunt o mulțime de alte culte. Biserica Ortodoxă e autocefală, desprinsă de cea Coptă Egipteană de la Alexandria în 1956, iar credincioșii sunt foarte religioși și mândri că duc o tradiție milenară.”
”Partea de nord a Etiopiei în mod deosebit e înțesată de mânastiri și biserici nu atât cu vechimi și modalități de construcție impresionante dar extrem de importante lăcașe de cult actual. Legenda spune că într-o astfel de mânăstire la Lalibela s-ar afla păzit cu sfințenie Chivotul Legii în care se găsesc cele doua tablițe cu înscrisurile celor 10 porunci dictate de Dumnezeu lui Moise. Cum au ajuns aici din Israel, e o legendă ce vine din timpurile îndepărtate ale reginei etiopiene Saba și a regelui israelian Solomon legătura care a dus prin fiul lor Menelik la o lungă dinastie imperială etiopiană. Aceasta a durat până în anii 70 când regimul comunist a ajuns la putere și a fost abolit regatul.”
”Actualmente mai precis din 1992 Etiopia e un stat federal, democratic în care, comparativ cu multe din statele africane chiar și confinante, legea și siguranța la nivel de stat sunt pe primul loc. Cu excepții ce privesc mici zone limitrofe Somaliei sau Sudanului peste tot sentimentul e de siguranță. Sunt multe curiozități în existența lor actuală, aceea că nu au mai schimbat folosirea calendarului iulian (de fapt sunt în anul 2005), ora locală și legală e modificată cu 6 ore (adică dimineața la 6 la ei este ora 12 iar la prânz e ora 6), joacă același țintar cu boabe de fasole, porumb ca la noi, mănâncă „ciorbă”, beau „ciai” și aprind focul de la „chibrit”.”
Cât de primitori sunt cu europenii? Ce ați povesti copiilor și nepoților despre această experiența?
”E important să-ți spun că pe unde am umblat, m-am simțit mereu privit cu curiozitate și respect, uneori cu manifestări de prietenie pentru noi europenii puțin agresive, dar e suficient să începi să-i cunoști ca să le înțelegi reacțiile de o sinceritate cu care nu suntem obișnuiți. Îmi place să spun că m-am simțit între ei ca un alb! Ce să-ți mai spun? Duminica viitoare termin concediul în Italia și voi pleca din nou. Am planuri foarte interesante și sper să reușesc să-mi creez timpul necesar să le realizez. Pentru că munca e pe primul loc!”
”La sud, către Kenia pe Omo Valleyse găsesc triburile Mursi, cei cu discurile în buza inferioară și triburile Hamer unde sigur voi ajunge și glumesc cu ai mei va trebui să-i conving pe cei de acolo să înființăm o filiala a asociației Propatria. Am planificat să urcăm la o mânastire Sf. Mihail unde nu se poate ajunge decât pe jos.”
”Casă de piatră” pentru proaspăta aniversare de 25 de ani de la căsătorie si drum bun!
”AMASACANALO, adică „mulțumesc” pentru interviu si mai ales pentru urările făcute! Vreau să mulțumesc din suflet celor care mi-au fost si îmi sunt aproape în această experiență. ”
Crina Suceveanu