Nicoleta Nicolau are 35 ani şi este originară din Râmnicu Vâlcea. În prezent locuieşte în Calascibetta (Sicilia). De când este în Italia a scris şi publicat cărţi de poveşti şi poezii pentru copii, prezentate la diverse evenimente culturale şi târguri de carte importante.
Cu ocazia Zilei Naţionale a României, Nicoleta Nicolau ne-a trimis spre publicare o poezie.
De cât timp sunteţi în Italia şi care au fost motivele pentru care aţi ales să locuiţi în Peninsulă?
«În anul 2003 l-am cunoscut în România pe actualul meu soţ el fiind motivul pentru care în 2006 m-am stabilit în Italia. M-am integrat extrem de repede fie din punct de vedere social cât şi a limbii italiene. Eu personal nu m-am confruntat cu probleme de niciun fel.»
Cu ce vă ocupaţi în prezent?
«În prezent mă ocup de cei doi copii mici de doi si patru ani şi îmi cultiv pe cât posibil pasiunea pentru scris. Am început să scriu poezii la vârsta de 14 ani atunci când am descoperit existenţa dragostei. Poeziile erau simple, chiar banale. În acele momente nu ştiam ca acelea ar fi aprins în mine flacăra creaţiei şi unica pasiune capabilă să mă poarte în locuri neexplorate din sufletul meu. Fiecare poezie îmi arată şi mă învaţă ceva nou. Fiecare poezie are povestea ei, nu scriu de dragul de a scrie.»
De când aveţi pasiunea pentru literatură? Când ai scris prima dată o poezie, dar prima carte?
«În anul 2005 am scris prima poveste pentru copii în limba italiană. În anul 2008 am dat viaţă unui manuscris în limba italiana care a rămas însă într-un sertar până în anul 2013. Este vorba de un roman – poveste care a văzut lumina tiparului în luna mai a anului 2013 la editura Prova d’Autore. Cartea intitulată „Viaggio senza valigia e senza passaporto” este un roman pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 9 şi 99 de ani. Acţiunea este încredinţată animalelor şi se desfăşoară pe itinerariul Veneţia-Sicilia-Romania. În luna noiembrie a anului 2014 a ieşit de sub tipar şi varianta în limba română la editura Zorio din Bucuresti, cartea fiind lansată la Târgul Internaţional de carte Gaudeamus.
În luna decembrie a aceluiaşi an am câstigat premiul internaţional de literatură pentru imigranţi „Fabula e intreccio”, secţiunea poezie cu „Apriamo gli occhi – Să deschidem ochii”. Premiul mi-a fost înmânat la Reggio Calabria.
Pe 6 decembrie, cu ocazia sărbătorii Sf. Nicolae, în cadrul unei manifestări organizată de Asociaţia Si.ro Enna, a fost prezentat şi distribuit gratuit volumul de poezii tipărit în două limbi (italiană şi română) „Colori, gioia e amore – Culori, bucurie şi iubire”. Volumul a fost tipărit cu ajutorul CSVE şi era adresat mai ales familiilor mixte italo-române.»
Către cine sunt adresate mesajele din poeziile dumneavoastră, ce exprimă?
«Scriu atât poezii pentru copii cât şi pentru adulti, cu prevalenţă în limba italiana. De cele mai multe ori poeziile au ca subiect problemele sociale cu care se confruntă societatea din ziua de azi: integrare, razboaie, copii „abandonaţi”. Mesajul meu nu este altceva decât o incurajare că lumea poate fi mai bună, că putem trai în pace, fericiţi. În cadrul manifestări „Nessuno è straniero – Nu este nimeni străin” desfăşurat la Calascibetta în 2015, la care a fost prezent si consulul român de la Catania, am prezentat costumul popular românesc (moldovenesc) în versuri în limba italiană.
Am completat o colecţie de poezii pentru copii şi sunt în curs de realizare ilustraţiile de către Florentina Panainte, o desenatoare româncă încă necunoscută. Intenţia este de a publica aceste poezii pilduitoare şi în acelaşi timp distractive.»
Ce proiecte mai aveţi pentru viitor?
«Aş vrea de asemenea ca poezii bilingve ca cele din volumul „Culori, bucurie şi iubire” să fie la îndemâna copiilor români care învaţă în Italia şi de ce nu şi a celor italieni care ar putea face cunoştinţă cu frumoasa noastră limbă. Acesta este un proiect pe care mi-ar plăcea să îl realizez.»
Andi Rădiu
La Mulţi Ani, a mea frumoasă Românie!
De ziua ta frumoasă Românie
Ce să-ţi dedic, ce ţi-aş putea eu scrie?
N-aş şti dar hai să văd cum te-aş găti de sărbătoare
Până se-ntorc cuvintele ce azi sunt călătoare.
Te-aş îmbrăca într-o autentică şi românească ie
Să fii frumoasă, ca tine alta-n lume să nu fie.
Ţi-aş coase marea-n ea şi cerul fără nori
Făcând cu îndemânare un şir de albastre flori.
Ţi-aş coase spicele de grâu, o întreagă câmpie
Şi aş chema eu vântul să vină să o unduie.
Pe piept ţi-aş coase roşul intens, cules de cu seară
Din inimile fiilor tăi, din dragostea lor pentru ţară.
Pe albul ce-o rămâne cu veselie o să răsune
Zurgălăii saniei care cu o minunată vioiciune
Alunecă printre troiene de zăpadă şi copaci
În timp ce-n casele cu sobe calde,
În prag de sărbătoare se fac colaci si cozonaci.
Ţi-aş mai face din ai tăi munţi o mândră cunună
Demnă de cea mai frumoasă regină.
Şi-n cosiţe ţi-aş împleti cu drag
Flori de câmp şi frunze verzi de fag.
Cuvintele tot pribegesc, ce ţi-aş putea eu scrie?
Pot doar să îţi urez „La mulţi ani” a mea frumoasă Românie!
Nicoleta Nicolau