Laurenţiu Barbu nu este Tom Cruise, dar încearcă, la fel ca acesta, să ducă la bun sfîrşit o misiune care pare imposibilă: unirea asociaţiilor româneşti din Italia. Au mai fost încercări în trecut (vezi încercările cu Liga Românilor din Italia sau Forumul Asociaţiilor Româneşti din Italia), care nu au rezistat probei timpului.
Cine este Laurenţiu Barbu? 45 de ani, originar din Focşani, a venit în Roma în 1993. A avut o bursă de studiu „Dante Alighieri”, apoi a frecventat un institut de informatica. Lucrează în dimeniul IT şi are o firmă de „social media, application for mobile, seo” cu filiale în România şi Italia. „Fac naveta între Italia şi România”, spune Laurenţiu, care s-a hotărât să se implice în constituirea „Uniunii Asociaţiilor Româneşti” în Italia.
„Este necesar, pentru că nu ne bagă nimeni în seamă dacă suntem 120 de asociaţii independente, fiecare face ce vrea, de capul lui, fără să fim împreună. Cine vrea să vorbească cu un reprezentant al românilor, nu ştie la cine să se ducă. Toţi sunt împrăştiaţi iar majoritatea asociaţiilor au trei membri, el, preşedintele, nevasta şi copilul. Asociaţii făcute in house.”, spune Laurenţiu.
„Chiar ministrul Cristian David spunea, la ultima întâlnire de la Roma, la care a participat şi ministrul Kyenge: «Dacă voi nu vă uniţi, ca să avem un organism unic, în ceea ce priveşte interesele românilor, nu vom face nimic niciodată.» Acesta a fost îndemnul lui David. Eu vreau să fac grupul de iniţiativă pentru constituirea Uniunii asociaţiilor”.
Dar cine trebuie să se unească, asociaţiile cu trei membri? „Am propus ca toţi reprezentanţii asociaţilor care au minim 100 de membri înregistraţi să facă parte din acest grup de iniţiativă, iar acest grup să-şi desemneze conducerea.”
Chestiunea cu 100 de membri e dificilă. Chiar iniţiatorul acestui proiect are o asociaţie fără membri. „Am preluat asociaţia «Noi suntem romani» de la Silviu Ciubotaru. Asociaţia are câteva sute de membri, dar pe hârtie niciunul. Nu s-a ocupat nimeni până acum de hârtii.”
Politica
Proiectul lui Laurenţiu Barbu e apolitic. „Sunt foarte mulţi interesaţi, mulţi vin cu proiecte politice, că hai să facem nu ştiu ce comitat sau partid politic… Eu spun că nu ai cum să aduni românii într-un partid. Eu propun o Uniune a asociaţiilor apolitică.” În această Uniune nu vor putea intra partide sau filiale de partid care funcţionează tot ca sociaţii în Italia: „Nu îi primim, nu poţi să faci asociaţie apolitică cu partide politice.”
Laurenţiu Barbu nu are milă pentru candidaţii români. „Mă uit ce se întâmplă pe plan politic, cu cei care candidează în Italia: au în minte că dacă ajung acolo, aleşi într-o funcţie, se vor îmbogăţi. Este complet greşit! Pe de altă parte, ar fi de apreciat cei care intră în politică şi au şanse să fie aleşi. Dar puţini au şanse. Tu te duci să candidezi când ai doi susţinători? Pierzi timp şi bani. Când ai avea 100.000 de români să te susţină, atunci să candidezi. Până acum, a fost un dezastru participarea românilor la alegeri în Italia. Eu le-o spun deschis: cred că trebuie să faceţi mult mai multe pentru a fi acolo.”
Banii
Laurenţiu a făcut parte, imediat după Revoluţia din 1989, din CFSN la Focşani, apoi din CPUN. „Eu am fost puţin dizident politic înainte de 1989. Am participat, dar fiind prea mândru şi demn la 20 de ani, n-am vrut să cer certificatul de revoluţionar. Am văzut apoi că toţi comuniştii au devenit revoluţionari cu acte în regulă.
La CPUN am fost preşedintele Comisiei pentru tineret. Am făcut legile care au returnat fondurile UTC către fundaţiile pentru tineret. Fondurile s-au furat oricum, chiar dacă legea am făcut-o bună. Cei care au preluat totul au fost foştii administratori din timpul comunismului.”
Uniunea Asociaţiilor, spune Laurenţiu, va putea atrage fonduri din România şi de la Uniunea Europeană, pentru dezvoltarea anumitor acţiuni pentru români. „Sunt atâtea lucruri care se pot face. Am observat că românii din Italia au început să rămână fără locuri de muncă. Nimeni nu spune «hai să-i ajutăm». De exemplu, am putea să-i ajutăm să se promoveze pe internet. Sunt mulţi zidari români aici, de exemplu, dar dacă un italian caută un zidar român cu termeni în limba italiană pe internet, prin cuvinte cheie, nu găseşte.
Eu vreau să deschid cursuri gratuite pentru toţi românii care sunt membrii noştri, care vor să-şi găsească un loc de muncă prin google, social media, facebook şi altele.”
Cursuri pe bani europeni, dar de la bani întotdeauna ies certuri. „Nu are cum să iasă certuri, pentru că fondurile europene sunt folosite pentru proiect. Nimeni nu intră să câştige ceva personal. Va fi plătit un profesor, o femeie de serviciu… Nu e ca în politică, unde intri sărac şi ieşi bogat. Activitatea asociativă o faci benevol, o faci în timpul liber, ca o pasiune.”
Cel mai greu, spune Laurenţiu, este „ să găseşti români fără interese personale. Mulţi spun: «Mie ce-mi iese?» Eu le spun: Nu-ţi iese nimic. Îţi iese că ajuţi. Dacă nu, stai să caşti gura în faţa televizorului. Dacă faci voluntariat, ai satisfacţia de a face ceva pentru alţii. Şi eventual vii şi cu bani de acasă. Asta ar fi politica noastră.”
Sorin Cehan
Adeziuni la proiectul Uniunii Asociaţiilor [email protected], identitatea.it
