Landerul Schiaparelli, mândria națională a italienilor, care ar fi dovedit cât de avansată este țara în domeniul spațial, s-a prăbușit pe Marte și s-a făcut bucăți, în 19 octombrie. A cui e vina? Italienii dau vina pe un român, Dumitru Popescu, teolog și aspirant inginer! Acesta ar fi trebuit să facă un test, dar spune că nu l-a făcut pentru a nu provoca un război între NATO și Rusia!
Misiunea ExoMars a eșuat așadar, o misiune organizată de Agenția Spațială Europeană (ESA), în care Italia este principalul finanțator (370 milioane de euro din totalul de 1,2 miliarde). Sonda Schiaparelli, numită așa în onoarea lui Giovanni Schiaparelli, astronomul italian faimos pentru studierea planetei Marte, a fost lansată cu o rachetă de la cosmodromul Baikonur în 14 martie 2016. A fost realizate în Italia, în laboratoarele din Torino ale firmei Thales Alenia Space.
În 19 octombrie sonda a căzut și a fost distrusă. Motoarele care ar fi trebuit să îi frâneze căderea au funcționat doar trei secunde, apoi computerul de bord le-a stins. Sonda a căzut cu o viteză prea mare.
După eșuarea sondei Schiaparelli a plouat cu polemici în care toți se acuză reciproc de eșuarea unei misiuni atât de importante, cum era această misiune spațială.
Un rol cheie în eșec i se atribuie unui anume Dumitru Popescu, român, patronul unei firme care nu a făcut testele necesare pentru sonda Schiaparelli.
La Repubblica titrează caustic : «Popescu, teologul căruia ESA i-a încredințat sonda Schiaparelli». Este patronul Arca Space Corporation, societatea care ar fi trebuit să facă testul decisiv asupra sondei. Il Giornale titrează la fel de sugestiv: Testul pentru sonda Schiaparelli «încredințat unei firme românești», unde românesc devine un atribut peiorativ.
Acuzele Agenției Spațiale Italiene
Sonda ar fi trebuit să aterizeze ușor pe Marte, în schimb s-a izbit cu forță și cei de la conducerea Agenției Spațiale Europene (ESA) acuză firma românească căreia i-ar fi fost încredințate testele. Atacul sosește de la Enrico Flamini, planetolog și șef al echipei științifice de la ASI – Agenția Spațială Italiană. Într-un articol publicat în AirPress, acesta identifică responsabilitățile precise privind incidentul.
În povestirea lui Flamini totul decurge lin până la desprinderea sondei Schiaparelli de Trace Gas Orbiter, Aceasta din urmă rămâne pe orbită în jurul lui Marte, unde se află și acum și culege date de trimis către Terra. Schiaparelli, în schimb, se aruncă în atmosfera marțiană cu o viteză de 21.000 de kilometri pe oră. ”Aerul” rarefiat de pe Planeta Roșie o frânează numai până la 1.650 de kilometri pe oră, când este deschisă parașuta care ar trebui să încetinească și mai mult zborul. Pentru o ultimă frânare decisivă Schiaparelli pornește motoarele posterioare. Dar aici ceva nu funcționează.
Potrivit tehnicienilor de la ASI, odată cu deschiderea parașutelor și pe măsură ce atmosfera devine mai densă, Schiaparelli a început să oscileze ca un pendul. O mișcare fără control care a blocat sistemele magnetice de localizare. ”În acel moment” spun de la ASI ”la computerul de bord au sosit informații contradictorii: altimetrul indica în mod corect cota de 2000 de metri, în timp ce giroscoapele indicau -10, ca și cum Schiaparelli ar fi fost sub solul marțian”. Computerul de bord trebuie să fi crezut giroscoapele și a oprit motoarele după numai 3 secunde. Astfel sonda a fost condamnată la impact.
Dar nu se putea prevedea? Ba da, potrivit lui Flamini, dacă ESA ar fi efectuat un test fundamental de mai multe ori solicitat de italieni: un prototip al sondei Schiaparelli ar fi trebuit să fie lansat dintr-un balon stratosferic pe Terra, pentru a se verifica comportamentul sondei, parașutelor și motoarelor la momentul traversării atmosferei.
Industriile implicate în construcția sondei au sugerat ca proba să fie încredințată unei firme specializată în lansări stratosferice, Swedish Space Corporation. În schimb ESA, unii spun că pentru a economisi un milion de euro, a încredințat-o ”unei organizații care nu este dotată cu competență specifică suficientă” cum scrie Flamini: firma românească Arca. Testul a fost pregătit îndelung, dar apoi, când și-au dat seama că Arca nu era în măsură să-l pună în practică, ESA a renunțat mulțumindu-se cu simulări pe computer elaborate de o societate englezească.
Teologul Popescu
Cine este în spatele eșuării misiunii europene pe Marte? Agenția Spațială Italiană acuză ESA că a încredințat testele decisive, cele care ar fi trebuit să simuleze intrarea în atmosferă a sondei Schiaparelli, unei organizații ”nedotată cu cumpetență specifică suficientă”. Este vorba de firma românească Arca Space Corporation condusă de un teolog și aspirant la profesia de inginer aero-spațial (studii întrerupte după primii trei ani la Politehnica din București), Dumitru Popescu, scrie Repubblica.
Agenția Spațială Europeană i-a dat lui Popescu un cec de 1.100.000 de dolari, însă dauna riscă să fie mult mai mare dacă, după cum susține ASI, neefectuarea acelei probe a cauzat eșuarea amartizării.
ESA a precizat că se vor putea cunoaște cauzele care au determinat impactul sondei numai când vor fi făcute cunoscute rezultatele Comisiei Externe de Anchetă. Însă primele detalii se vor cunoaște deja pe 24 noiembrie.
De la Las Cruces, New Mexico, unde a fost abordat de La Repubblica, a sosit reacția lui Dumitru Popescu: ”ASI trebuie să fie atentă pentru că dacă nu are probe pentru declarațiile sale ar putea să plătească pentru asta. Noi suntem liniștiți, am făcut tot posibilul: pentru acel test ar fi trebuit să zburăm prea aproape de baza rusească din Sevastopol. Rusia tocmai ocupase Crimeea și am fi riscat să provocăm un conflict între federația rusă și NATO”.
Popescu a fost dintotdeauna un visător, de când, în 1999, a înființat firma Arca. Însă rezultatele firmei sale nu au fost foarte bune, dincolo de hoverboard-ul de 15.000 de dolari. A început să dezvote rachete pentru zborul suborbital și baloane aerostatice pentru transportul de vectori, obținând și două contracte de la guvernul român.
Într-un seminar Ted Talk la București, în 2011, își enumera cele trei obiective ale sale: dezvoltarea turismului spațial; câștigarea premiului pus în joc de Google Lunar Xprize; și să facă posibili pașii înainte necesari dezvoltării țării sale. Despre avionul supersonic în măsură să transporte turiști spațiali nu sunt noutăți, cu excepția unor simulări pe computer. Și proiectul lunar a apus.
Eșecurile au atras criticile Agenției Spațiale din România care a definit echipa sa un grup de ”inexperți în căutare numai de publicitate”. El a răspuns cu o plângere la direcția anticorupție, în 2013, pentru lipsă de transparență.
Astfel, în 2014, Popescu decide să-și facă bagajele și să se mute în New Mexico. Aduce 750.000 de dolari în investiții și primește 500.000 de la stat și 60.000 de la orașul Las Cruces. Dezvoltă și produce drone electrice cu cost scăzut, 140.000 de dolari, ale căror succes întârzie însă să decoleze: au fost vândute numai trei. Produsul de vârf al Arca numai spațial nu este: este hoverboard-ul care cu cele 36 de ventilatoare ale sale permite ridicarea câțiva centimetri de la pământ. Dar numai timp de 9 minute.
Celor care îi atrag atenția că nu merită contribuții plătite din taxele cetățenilor americani pentru că nu are nici măcar o diplomă în inginerie, el le răspunde: ”Modelele mele sunt Bill Gates și Steve Jobs”. O capacitate de persuasiune care trebuie să fi funcționat și cu experții de la ESA.
Cine e Dumitru Popescu
Născut în 1977, licențiat în Teologie, în 1999 Dumitru Popescu a fondat în România Arca Space Corporation (astăzi cu sediul la New Mexico) care și-a adjudecat o finanțare de peste 1 milion de dolari pentru participarea sa la ExoMars. Potrivit ASI, firmei românești i-a fost încredințat un test decisiv, niciodată efectuat, pentru sonda Schiaparelli. În ultimii douăzeci de ani Arca Space și-a creat drum din Europa până în SUA cu rachete, baloane stratosferice și superjet-uri. Însă ultima bijuterie este ArcaBoard: inspirat de skate-ul zburător din filmul ”Înapoi în viitor”, cu 36 de mini motoare electrice cu ventilator și 72 de baterii, atinge 20 de km/h cu o autonomie de numai 9 minute.