În Calabria, o mediatoare culturală româncă a luptat şi a câştigat împotriva unei norme discriminatoare din localitatea Corigliano, provincia Cosenza, scrie La Repubblica. Românii nu-şi puteau obţine codul fiscal fără certificatul de conformitate a locuinţei (l'abitabilità). Cauza este o ordonanţă din 2009, o normă de tipul "pachet siguranţă" semnată de Pasqualina Straface, sora boss-ului mafiot local şi fostă primar al localităţii, eliberată din funcţie din cauza legăturilor cu 'ndrangheta.

Vrei rezidenţa la Corigliano? Prezintă certificatul de conformitate a locuinţei. Timp de trei ani a rămas în vigoare o normă care penaliza în special românii care închiriau locuinţe. Acum a fost în sfârşit anulată, datorită luptei unei mediatoare culturale românce, care a dus o bătălie personală pentru anularea acesteia, scrie La Repubblica.

"Legea naţională consideră ilegală solicitarea certificatului de conformitate a locuinţei, însă primăria din Corigliano nu", spune Carmen Florea. "Cel puţin până în urmă cu câteva zile, când am sfătuit doi conaţionali să ducă la ghişeu o copie a sentinţei Consiliului de Stat. Printre altele, certificatul costă 64 de euro. Dar în final nu au trebuit să plătească".Solicitareacertificatului de conformitate a locuinţelor de la imigranţi este şi mai absurdă, având în vedere că mare parte dintre casele din zonă sunt dărăpănate sau abuzive.

Comunitarilor li se refuza eliberarea codului fiscal dacă nu aduceau certificatul. Totul a început odată cu ordonanţa din 2009, emisă pe vremea "urgenţei privind siguranţa".

"Se asistă la un adevărat fenomen migrator în termeni obiectivi – spune documentul -, românii  sosesc în masă la Corigliano şi îşi aduc rudele, trebuie să salvgardăm igiena şi sănătatea, dar şi ordinea şi siguranţa în cea mai amplă accepţiune a termenului".

Însă noi aici nu suntem în Lombardia, ci în Calabria profundă. Paradoxul este că s-a atribuit imigranţilor – şi nu 'ndranghetei – problema siguranţei.

Operaţiunea "Santa Tecla"

Documentul a fost semnat de Pasqualina Straface (foto stanga), în acea vreme primar din partea Alleanza Nazionale, dar şi soră a boss-ului din localitate. În iulie 2010 operaţiunea "Santa Tecla" a destructurat clanurile din Corigliano.

Un dosar de 1.300 în care se vorbeşte despre controlul 'ndrinelor asupra unei economii înfloritoare: de la localuri nocturne la plaje, de la piaţa peştelui la baruri, de la droguri de provenienţă albaneză la monopolul în construcţii. Până la infracţiuni precum cămătăria sau prostituţia.

În anul următor, consiliul local a fost dizolvat din cauza legăturilor cu mafia, Straface nu este inculpată însă comisia de anchetă relevă că sunt anchetate numeroase rude de-ale sale, printre care doi fraţi. Unul este condamnat pentru acte mafiote în primă instanţă la opt ani, celălalt moare înainte de primirea sentinţei. A ieşit la iveală că în 2009 campania electorală a fost caracterizată de intervenţii directe ale criminalităţii în strângerea de voturi, pe timpul mitingurilor şi la afişarea manifestelor electorale. Consiliul local a făcut recurs la Tar împotriva dizolvării. Cererea a fost respinsă.

15 euro pe zi

Comunitatea de români devine numeroasă pe timpul sezonului de strângere a clementinelor şi este esenţială pentru economia locală. Între decembrie şi ianuarie, numărul muncitorilor străini este estimat la 10.000-15.000. Mulţi dintre ei ar vrea să se stabilească şi să se integreze. Dar pentru mulţi dintre ei sosirea în Italia este începutul unui coşmar.

Florea ne sugerează să tastăm "Oferim locuri de munca in Italia" în limba română pe internet. Google România afişează 200.000 de rezultate. Multe anunţuri sunt în mod evident ambigue (hostess, muncă în club, dansatoare, figurante de sală), alţii oferă condiţii de poveste (1.500 de euro salariu, cazară şi masă incluse). Aşa se ajunge în Calabria: un pachet totul inclus oferit de o agenţie. Sau printr-un intermediar în ţara de origine care laudă un loc optim de muncă şi o reţea de sprijin.

Maria, una dintre femeile venite la muncă, povesteşte: "Fratele meu cunoştea unul cu multe relaţii în Italia, a organizat el totul. în România eram angajată la o firmă de stat, apoi mi-am pierdut locul de muncă. M-au pus într-un autocar cu o singură indicaţie: trebuie să cobori la acea oprire. Acolo ne aşteptau, ne-au dus într-un mic apartament mizerabil. Eram optsprezece. Bărbaţi şi femei, împreună".

Nu vrea să continue, acum trăieşte şi lucrează la o familie care a primit-o cu afecţiune. Aceea este o oroare a trecutului. Mulţi români sosesc în livezi şi deseori habar nu au unde se află. Precum muncitorii agricoli care au murit în noiembrie anul trecut în urma impactului furgonetei lor cu un tren.

Nimeni nu vorbeşte. çi nu este uşor să scapi de reţeaua intermediarilor. Către ei se poate îndrepta o parte din salariu. În agricultură, de exemplu, din 20 de euro 5 pot ajunge la caporal. Cu salarii de 15 euro pe zi, la Piana di Sibari nu mai vin nici africanii. Se câştigă prea puţin. Maghrebienii care până în urmă cu ceva timp lucrau alături de lucrătorii din Est sunt tot mai puţini. Au rămas românii să accepte aceste salarii de mizerie.