Marius Dogaru este unul dintre cei mai activi asociaționiști români din Italia. Implicat de-a lungul timpului în numeroase acțiuni sociale, evenimente culturale și politice, a reușit împreună cu câțiva prieteni și colaboratori din mai multe zone ale Italiei să înființeze o asociație cu caracter politic, Alianța Românilor, care de curând a organizat primul Congres. Cu această ocazie, Marius Dogaru a fost ales în funcția de președinte.
Nu în ultimul rând, familia Dogaru este cunoscută în Italia pentru realizările sportive și școlare ale celor două fiice, Martina și Daniela. Daniela a fost premiată cu diploma de “cea mai bună elevă-atlet”, premiul fiindu-i înmânat chiar de primarul localităţii Valeggio sul Mincio.
Despre povestea emigrării lui Marius Dogaru, parcursul asociaționistic și politic și proiectele de viitor, într-un interviu exclusiv Gazeta Românească.
Marius Dogaru, care e povestea emigrării tale?
”M-am născut pe teritoriul Mănăstirii Bistrița, județul Neamț, acum 47 de ani. După școala generală, am urmărit cursurile liceului Petru Rareș din Piatra Neamț și ulterior 3 ani de facultate cu profil economic. De tânăr am avut un mare spirit de aventură. La 19 ani, în vacanța de vară, am plecat la Istanbul, unde am lucrat ca montator uși și ferestre din aluminiu, pentru a avea ceva bani de buzunar pentru că salariul nu era de ajuns să faci o facultate. M-am căsătorit la vârsta de 24 de ani, moment în care, având responsabilitatea de familist, a trebuit să fac o alegere: continuarea facultății și speranța de a găsi pe cineva să te angajeze, ori de a face un sacrificiu și de a porni ceva pe cont propriu, alegând calea emigrării.
În toamna anului 1995 am ajuns la Roma la o adresă care avea nevoie de instalator sanitar. Am prins „sanatoria” din ’95 și am reușit să-mi fac primul permis de „soggiorno” în Italia. Pentru că nu am găsit un loc de muncă regular, a trebuit să ne mutăm în nordul Italiei, în Valeggio sul Mincio, unde locuiesc și acum. Încă de la început am fost acompaniat de soția mea și în iarna anului 1998 s-a născut Martina care era primul copil născut din ambii părinți români în Provincia de Verona (erau voci care spuneau din Veneto, dar nu am reușit să controlez). In primăvara anului 2003 s-a întregit familia, cu venirea Danielei. Nu pot să spun că a fost ușor.
La școală, la început, am auzit și vorbe din partea profesorilor care spuneau : la limba italiană nu pot să-i pun 10 pentru că nu este italiană. Dar datorită soției care, pot spune că viața ei a dedicat-o copiilor, a luat atitudine și a făcut în așa fel încât amândouă fetele au terminat școala generală cu notă maximă! Tot datorită copiilor, am avut de a face și cu activitățile sportive în rândul asociațiilor. De aici probabil și deschiderea pentru a deschide o asociație dedicată nouă, emigraților români.
Care a fost parcursul asociaționistic în Italia?
Primul pas a fost Asociația Daci și Romani, asociație cu oameni minunați. Împreună cu președinta Gabriela Vișan, am organizat manifestări la nivel național și internațional. În toamna anului 2014 am organizat împreună cu „SlowFood” o prezentare a bucatelor românești la un restaurant de 5 stele. Cu această ocazie, s-au întâlnit și oficialități din SanMarino, Italia și România. Un succes maxim. În sală eram jumătate Români și jumătate Italieni. Dar nu era de ajuns pentru comunitatea noastră doar un raport cultural. De aici am luat drumul politic. Am făcut parte dintr-un grup care se numea „Uniunea Democrată a Românilor din Italia” iar din primăvara anului 2015 am fondat împreună cu alți 6 excolegi UDRI, „Alianța Românilor”, asociație cu caracter sociopolitic. Din 2015 până în prezent, AR a înaintat puternic în viața politică a Italiei, contribuind cu susținerea candidaților la alegerile locale și chiar cu participarea directă. Trei din orașele mari ale Italiei în care ne-am implicat direct au fost Eboli, Verona sì Padova. Nu am avut o reușită cu candidații, dar am reușit să ne facem respectați și am deschis un dialog cu primăriile acestor orașe.
Există contacte cu politica românească?
Cât despre relațiile cu politica din Romania, pot spune că am participat la toate întâlnirile propuse și cu toate partidele. Atât în România cât și în Italia, Alianța Românilor nu aparține niciunui partid! Acoperim interesele tuturor românilor și reprezentăm doar membrii asociației Alianța Românilor!
Vrem să arătăm lumii întregi că adevărata politică se face doar prin voluntariat, chiar dacă sâmbetele și duminicile le dedicăm mai mult comunității și mai puțin familiei. De aceea menționez că sunt angajat a unei firme din Treviso de 16 ani și nu intenționez să fac politică pe bani. Acesta sunt eu și vă aștept alături de frumosul grup Alianța Românilor cu filiale in Roma, Padova, Verona și Villaliterno (Campania).
Ce crezi că ar trebui schimbat în Romania pentru ca românii din diaspora să se întoarcă acasă
În afara serviciilor publice care nu funcționează, sănătatea, învățământul, românul plecat de acasă, de cel puțin doi ani, iese din „ritmul” vieții din România. Pentru a se reintegra, are nevoie de ceva timp. În acest interval, reușește să cheltuiască suma pusă deoparte pentru un nou început și se vede nevoit să plece din nou. Pentru a se găsi o soluție, ar trebui un dialog între interesați, guvern-emigrant, așa-zisele „ateliere legislative” pe care un deputat, în loc să rezolve problema, a făcut filiale de partid în toată Italia, declarând că nu face propagandă politică… Da, o soluție ar fi aceste întâlniri cu asociații care activează aici în Italia, formate din voluntari și nu oportuniști care dau din coadă când sunt numiți președinți de filiale ale partidelor românești, care nu fac altceva decât să stârnească o împărțire a societății românești din afară. Noi cei din Diaspora ar trebui să fim simpatizanți ai partidelor din România, dar aici în afară trebuie să ne implicăm în politica din țara în care trăim.
Există programe de ceva timp, care promit repatrierea sau încurajarea afacerilor. Start Up Diaspora, de exemplu, promite 40.000 de euro. Ce părere ai despre asemenea inițiative?
Start Up Diaspora un program pentru întoarcerea românilor acasă? După cum a început acest program, pare unul să îndemne întoarcerea acasă doar a „generalilor” dar și aceia cu soldă de sergent. Ce poți porni în țară cu 40.000€?
După părerea mea, nu este altceva decât o propunere care nu poate fi acceptată. Câți din cei plecați afară au deschis o activitate? 2%? 3%? Restul ce fac? După cum am înțeles, România duce lipsă de mână de lucru nu atât de mult de patroni! Cu cei care nu au minți luminate ce faceți?
De ce nu un StartUp pentru muncitori, pentru majoritatea diasporei? Pentru a aloca acești bani familiilor care vor să se întoarcă acasă, ca o garanție pentru reacomodarea la stilul de viață din România.
Cu speranța că veți aduce modificările de rigoare la acest program european și dacă nu știți întrebați-ne, Vă doresc multă sănătate și iluminare!
Să auzim numai de bine!
Andi Rădiu