Marinela, o femeie din Botoșani, a explicat ce înseamnă să fii badantă în Italia. Acesta a plecat din România în urmă cu zece ani, în ziua Sfântului Nicolae. Marinela este mama a patru copii, bunica a nouă nepoței și cu un al patrulea pe drum. Muncește de zece ani în Italia, o muncă istovitoare, din care nu lipsesc umilințele, spaima, foamea sau nesomnul.
Femeia a fost nevoită să facă sacrificii pentru ca oamenilor dragi să le fie bine, mai ales celor patru copii – 3 fete și un băiat:
”Când a început școala în clasa I mi-am dat seama că, dacă eu nu voi pleca pentru a munci, nu vom avea posibilitatea de a-i oferi tot ceea ce ea are nevoie. Așa că am plecat prima dată într-o zi de 6 decembrie, acum zece ani în urmă, o zi de Moș Nicolae, când copiii așteaptă daruri. Pentru fetița mea, darul a fost plecarea mea.
Nu voi putea uita niciodată acea dimineață când nu îi puteam desprinde mânuțele ei firave de după gâtul meu și lacrimile care curgeau fără încetare spunându-mi că la toți copiii vine Moș Nicolae să le aducă daruri, iar la ea a venit să mă ia pe mine și să mă ducă departe de ea”.
Plecarea femeii s-a transformat în ani, în loc de câteva luni
Înainte ca Marinela să plece în Italia, și soțul ei a fost departe de familie, lucrând în agricultură.
Marinela s-a izbit de o viață grea peste hotare, lucrând și cu persoane care suferă de demență senilă. Iar, la prima familie pe care trebuia să o îngrijească, femeia încasa 800 de euro lunar, fără contract de muncă și fără nici un drept.
Cât câştigă o badantă în Italia. Merită sacrificiul?
La cea de-a doua familie, aceasta primea 750 de euro lunar, condițiile fiind aceleași: fără contract, fără nicio zi liberă. Totuși, familia se comporta bine:
”I-am respectat și am fost respectată și acum am rămas cu ei ca și cum aș fi parte din familia lor. La această bătrânică, tot cu mine a murit, dar moartea ei mi-a lăsat o durere profundă în inima mea”.
De mai bine de un an și jumătate, Marinela îngrijește o bătrânică, care suferă tot de demență senilă, iar starea ei nu este una bună. Tot 800 de euro încasează lunar:
”Lucrez pentru 800 de euro, tot fără acte, nu pot deschide gura să spun să îmi facă acte, că imediat copiii îmi spun ca o iau și o duc la Casa di riposa (azil) și rămân fără muncă.
Aici dorm tot cu bătrâna în cameră, nu am camera mea, nu am baia mea, nu am un loc unde să îmi țin hainele, aceasta vorbește zi și noapte întruna, își face necesitățile în pampers și în pat, are și o boală de sânge care o face de a se rupe toată scărpinându-se, are o răutate, o ura și o invidie de nedescris.
Problema este și cu mâncarea, se fac cumpărături de 100 de euro pe lună pentru două persoane”.
întreaga poveste pe botosaneanul.ro