O româncă originară din judeţul Iaşi, stabilită în Italia de mai bine de 11 ani, domină campionatele italiene de arte marţiale Jiujitsu-brazilian la categoria peste 74 de kg. Deşi trebuie să înfrunte sportive care cântăresc chiar şi 20 de kg mai mult, în ultimii patru ani a fost mereu pe primul loc pe podium. Sportiva româncă a cucerit şi un titlu european în Portugalia, luptând însă pentru clubul italian, nu pentru culorile României.
„Aş lupta şi pentru România, dar în momentul de faţă nu am nicio şansă să mă întorc, nu am condiţiile de aici”, ne-a declarat ea.
Despre aventura ei în Italia şi succesele sportive pe care le-a obţinut, precum şi proiectele sale de viitor, am stat de vorbă într-un interviu dat publicaţiei noastre.
Maria Dămoc are 35 de ani, este originară din comuna Mogoşeşti-Siret, judeţul Iaşi, iar în momentul de faţă locuieşte la Sant’Ilaria d’Enza, o mică localitate situată în apropiere de Reggio Emilia (17km) şi Parma (14km). A venit în Italia în anul 2005.
„Am plecat din ţară cu gândul la o viaţă mai bună. Nu ştiam ce mă aşteaptă aici, nu îmi imaginam că voi avea o carieră sportivă. Am lucrat ca îngrijitoare de bătrâni, apoi ca babysitter.”, ne-a povestit Maria.
În ţară cochetase cu sportul, dar niciodată la un nivel mare. A început să practice arte marţiale în Italia, la o vârstă la care unii s-ar retrage.
„În România am participat la concursurile de handbal organizate la şcoală, dar după terminarea cursurilor nu frecventam vreun club. Abia când am venit în Italia, după o perioadă de timp, am decis să merg la o sală de sport pentru a mă menţine din punct de vedere fizic. Acolo am intrat în contact cu cei care practicau Kudo şi Jiujitsu-brazilian. Aveam 30 de ani, vârstă la care unii n-ar mai avea curajul să se arunce pe tatami.„
Din curiozitate a început antrenamentele iar în doar un an a progresat enorm. Este singura fată din clubul pentru care concurează. „După câteva luni am cunoscut persone care se antrenau şi practicau Jiujitsu-brazilian. Am zis să încerc şi eu, îmi plăcea ce vedeam la antrenamentele lor. După doar un an intram în luptă la campionatul naţional, cu echipa.”
„Am început la sfârşitul anului 2010, am continuat intensiv în 2011. La campionatul naţional din 2012 am luat locul 1 la Milano, apoi locul 2 la Torino, în 2013 şi tot locul 1 la Milano în 2014. În anul 2015 nu am mai concurat pentru că mă accidentasem. Cel mai bun succes l-am avut însă în 2013, în Portugalia, la campionatul european. Am ajung pe podium, am luat medalia de aur.” a completat Maria, despre succesele sale sportive.
Maria Dămac ne-a povestit şi despre relaţiile deosebite, de prietenie, cu colegii şi antrenorul. „Toţi ţin foarte mult la mine, ne înţelegem minunat. Sunt şi singura fată din club, am adus mereu rezultate bune. La antrenamente, colegii nu ţin cont de asta. Mă tratează ca pe un egal, chiar daca fizic vorbind, majoritatea mă depăşesc. Pe mulţi îi bat fără discuţie. Toţi vor să se antreneze cu mine. Mai am probleme cu greutatea, în sensul că trebuie să cobor sub 74 de kg, altfel sunt nevoită să înfrunt sportive şi de 100 de kg. Aşa e în sprtul ăsta.”
Costă mult practicarea unui asemenea sport?, am întrebat-o pe Maria. „Nu ne sponsorizează nimeni, nu e un sport care să aibă ajutor financiar din partea cuiva. Dăm noi toţi banii pentru antrenamente, sala de forţă, deplasări, echipament. Ceea ce vreau însă să spun, se referă la părinţii din ziua de azi: nu costă mai mult pe an ca un telefon foarte scump sau un playstation…un joc pe asemenea aparate costă mai mult decât o lună de antrenamente. Ceea ce vreau să spun e că mai bine şi-ar aduce copiii la sala de sport, nu să îi lase în faţa computerelor. Eu am avut o grupă de copii, pe care i-am antrenat. S-a desfiinţat, pentru că părinţii au cedat. Păcat!”
Maria are un vis: „Să devin arbitru în Jiujitsu-brazilian. Oricum, e mult mai bine plătit ca un sportiv”.
Andi Rădiu
Jiu-jitsu brazilian, cunoscut şi ca BJJ, după prescurtarea din limba engleză (Brazilian Jiu-Jitsu), este un sport de contact care se bazează pe lupta la sol şi care prin folosirea tehnicilor articulare şi a strangulărilor îl forţează pe oponent să renunţe la luptă. Pe principiul folosirii cât mai eficiente a tehnicii şi în special a pârghiilor, în dauna atributelor fizice (greutate, forţă explozivă, alonjă etc.), un practicant fără atribute fizice de excepţie are şanse de reuşită ridicate în luptă, în faţa unui adversar superior din punct de vedere fizic.
Stilul a fost creat la începutul secolului 20 de către familia Gracie, în Brazilia. BJJ-ul poate fi practicat si pentru auto-apărare alaturi de late tehnici de lupta corp la corp, pentru aspectul competiţional (gi şi no gi) sau pentru competiţiile de arte marţiale mixte(Mixed Martial Arts sau MMA). Jiu Jitsu brazilian se bazează pe ducerea luptei la sol şi folosirea tehnicilor articulare şi/sau a strangulărilor pentru a finaliza lupta. Premisa de la care pleacă este aceea că atributele fizice, precum greutatea, forţa explozivă,alonja etc. pot fi mult mai uşor negate în lupta la sol.
Sportul permite folosirea unui arsenal numeros de tehnici de proiectare. Din momentul în care adversarul este la pământ, practicantul este interesat de obţinerea unui control cât mai bun, îmbunătăţirea poziţiei faţă de adversar şi finalizarea acestuia printr-o tehnică ce foloseşte principiul părghiilor.
Citește și:
Nicolae Negrea, luptător MMA în Italia: „Mulţi evită să mă înfrunte, îi bat pe toţi” / VIDEO
Loredana Griguța, studentă la Bologna, campioana Italiei la box thailandez / VIDEO