Sarmale şi mici la grădiniţele şi şcolile italiene? Meniul românesc în şcolile din Cervignano (provincia Udine) devine un „caz” politic. Lumea se divide în pro şi contra.
O parte din opinia publică, scrie Messaggero Veneto, apără decizia de a propune copiilor din grădiniţe şi şcoli primare mâncărurile tipice ale bucătăriei româneşti (cu începere de pe 18 februarie). În schimb o parte din părinţi, susţinuţi de Lega Nord, nu agrează iniţiativa.
Slujbă în limba română la Cervignano, friulanii se simt discriminaţi
„În Italia sunt familii care cred că dacă lucrăm în casele lor, suntem sclavi”
Lega Nord cere mai multă atenţie pentru tradiţiile locale. „Suntem favorabili integrării – explică Daniele Moschioni, secretarul provincial – însă cea mai bună integrare este aceea de adaptare la teritoriul în care se locuieşte. Dacă un român vine în Italia trebuie să se adapteze culturii noastre, aşa cum facem noi când ne ducem în străinătate. Suntem alături de familiile care nu sunt de acord. Consider că trebuie păstrate cultura şi tradiţiile noastre”.
Contrar este şi grupul „Le Fontane” din consiliu. Şeful grupului, Antonio Rossetti, a declarat: „Având în vedere că Antonio Casola face parte din PD şi că este atât de atent să propună bucătăria românească în şcoli – atacă – îi cer să se facă purtător de cuvânt împreună cu preşedintele Regiunii, Debora Serracchiani şi, prin intermediul ei, cu Renzi, pentru a cere inserarea, în cantinele tuturor ţărilor străine în care studiază italieni, pastele cu tomate. Am două fiice care studiază în Germania şi Danemarca şi se adaptează, la fel ca toţi ceilalţi, culturii enogastronomice locale”.
Sondaj IRES: Doar 1% dintre români spun că trăiesc cum își doresc
Antonio Casola a replicat imediat: „Nu ne vindem tradiţiile, dorim doar să primim ceea ce oferă pozitiv alte culturi alimentare. Centru-stânga din Cervignano apără tradiţiile noastre, chiar şi enogastronomice, însă trebuie să ne deschidem lumii. În ceea ce îl priveşte pe Rossetti, ironia sa este nepotrivită. Bucătăria italiană este deja apreciată în străinătate, sunt unii care ştiu să o promoveze mai bine decât mine”.