În zilele de 25 şi 26 septembrie 2010, la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei din Roma, via Ardeatina nr. 1741 a avut loc Congresul Internaţional Nepsis 2010 organizat de Federaţia Frăţiilor Nepsis din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale. Tema congresului a fost „A fi tânăr creştin într-o lume necreştină”. Oaspete de onoare a fost Maica Siluana de la Iaşi.
La acest eveniment au participat înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Preasfinţitul Episcop Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi Preasfinţitul Marc, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale.
Oaspete de onoare şi conferenţiar a fost Maica Siluana, coordonatoarea Centrului de formare şi consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Arhiepiscopia Iaşilor. În dupăamiaza de sâmbătă, tinerii au vizitat diferite locuri sfinte ale Romei, precum şi Catacombele Sfântului Sebastian, unde au avut şi un scurt moment de rugăciune împreună cu ierarhii prezenţi. Duminică, la sediul episcopiei, s-a celebrat Sfânta Liturghie în sobor la care au luat parte şi ierarhii prezenţi la congres, urmată de o agapă organizată de credincioşii care frecventează Paraclisul Adormirea Maicii Domnului şi de către alte parohii ai căror tineri au participat la eveniment. Tinerii prezenţi din aproape toate parohiile din Italia, dar şi din Franţa, Irlanda, Anglia, Germania, Spania, Elveţia şi Portugalia.
Trezvie
L-am întrebat pe Mitropolitul Iosif de la Paris de ce a fost aleasa denumirea „Nepsis”: „Am ales în urmă cu doisprezece ani pentru tinerii mitropoliei noastre de atunci această denumire de „Nepsis”, care se traduce prin trezvie, trezire sufletească, trevzie duhovnicească pentru că omul fiind suflet şi trup şi având şi har, având duh cu el se trezeşte la viaţă. Vrând, nevrând nu îşi alege omul viaţa, viaţa îi este dată: noi ne trezim la viaţă. Însă repede ne dăm seama că lipseşte ceva: setea noastră de absolut, de infinit, setea noastră de Dumnezeu se arată foarte repede în viaţa omului, încă din copilărie. Însă este foarte greu să ţii această sete prezentă, trează, şi o pierdem cu viaţa, cu zilele care trec uneori în defavoarea noastră, alteori în favoarea noastră, cu grijile lumii ne înnecăm şi ne pierdem setea după Dumnezeu şi ne pierdem trezirea. Atunci ne-am spus noi că nu poate fi ales un nume dat tinerilor – grupului de tineri care trăiesc în Biserică şi vor să aibă activităţi specifice lor – decât cel de trezvie, adică faptul de a nu uita niciodată că Dumnezeu este aici, este prietenul nostru, este aproapele nostru, este cel care ne iubeşte infinit, este cel care Ne aşteaptă să ne apropiem de El, ne aşteaptă la Dânsul aşa cum suntem noi mai întâi, şi mai apoi, să creştem în El, cu El.”
Maica Siluana
Conferinţa susţinută de Maica Siluana pe tema „A fi creştin într-o lume necreştină” a fost atent ascultată de tinerii prezenţi şi a fost urmată de peste 100 de întrebări la care maica a răspuns direct, pe înţelesul lor şi cu umor. Experienţa cu tinerii s-a dovedit folositoare, mulţi dintre cei prezenţi declarându-se clarificaţi şi limpeziţi de răspunsurile maicii, fiind aleasă conferenţiar tocmai din această consideraţie. „Sunteţi cea mai activă (babă! – precizează cu mult umor maica Siluana) călugăriţă şi foarte tânără în spirit; răspundeţi la întrebări pe care mulţi dintre părinţii şi preoţii noştri le evită. În România este o situaţie apăsătoare: mulţi părinţi plecaţi, copii lăsaţi acasă, sau multe familii au plecat împreună. Nu este simplu pentru un ortodox să îndure toate greutăţile. Românii sunt obişnuiţi cu sacrificiile dar vor avea un sfârşit? Va fi poporul român acasă reunit sau vom lua drumul emigraţiei pentru mult timp?” Maica Siluana: „Eu cred că a venit vremea în care suntem chemaţi să realizăm că acasă este în biserică. Vedeţi cum biserica îşi întinde braţele şi ne urmează oriunde ne-am duce. Omul nu pleacă de acasă de bine, pleacă de nevoie. Pentru mine este important să nu se destrame familia. Asta-i rugaciunea mea şi în singurătate şi în biserică şi când sunt cu oamenii: să mergem cu familia! Să nu se distrugă familia. Biserica este cu noi pretutindeni. Vin părinţii (preoţii – n.r.) după noi, vine biserica după noi acolo unde ne ducem. încet, încet, nu mai avem cum să dăm înapoi. Sfântul Apostol Pavel a spus: «În Hristos nu există elin şi evreu». Deci, în Hristos această deosebire între italian şi român nu mai este atât de mare.
Important este ca eu să fiu în Hristos şi nu o să dispar ca român. Dacă plec în Italia ca să mă fac italian risc să nu mai fiu nici ortodox sau nici om; dacă plec ca român voi fi român oriunde. Eu n-aş pune accent pe a nu pleca de acasă, ci a nu pleca din biserică. Dacă rămâi acasă în satul natal, în oraşul tău, în ţara ta şi nu eşti în biserică, nu eşti acasă. Aceasta este rugăciunea mea, să fim lipiţi în Hristos, uniţi în biserică şi să plecăm cu copii cu tot. Soţiile, copiii fiindcă de aici vine toată durerea. Apoi, necazuri în lume veţi avea. Această pornire de a căuta să nu ai necazuri e păgână. Mântuitorul a fost limpede, vom avea necazuri. Cu Hristos necazurile sunt scară către cer şi bucuria că suntem oamenii lui… nu mai suntem centraţi pe necazuri. Să nu ne temem. Ca să ne fie uşor trebuie şă ştim că ne pregătim pentru viaţa veşnică. Dacă uităm asta vom fi nefericiţi. N-am aia, n-am cealaltă. Mai am o durere: românul e nefericit pentru că îl refuză pe Dumnezeu.
Cei cinci la sută care mergem la biserică trebuie să purtăm povara întregului popor care încă nu vine. Să nu-i judecăm, să ne rugăm pentru ei, să-i aşteptăm să se întoarcă şi să-i primim cu bucurie. Mi-a povestit cineva că a văzut ceva foarte trist la televizor, în timpul inundaţiilor; patru bărbaţi români întrun sat stăteau în apă până la glezne la cârciumă şi beau, iar soldaţii puneau saci de nisip la diguri. De aici vine necazul nostru: lipsa de pocăinţă. Nu mai postim, nu ne mai rugăm, nu ne spovedim, nu ne împărtăşim, şi atunci ne plângem că avem necazuri. Dar aceşti cinci la sută care mergem la biserică şi în străinătate tot cam atâţia vin, nu-i aşa? Dacă aceştia se ţin bine Va zice Dumnezeu cum a spus la Sodoma şi Gomora, «dacă sunt zece drepţi pentru ei nu voi pierde lumea». Să îndrăznim noi să ne apropiem din toată inima de Dumnezeu şi nu ne va pierde. Am nădejde. Toate înjurăturile, tot plânsul, toată deznădejdea nu-i decât o căutare a lui Dumnezeu. Dincolo de toată această rătăcire omul plânge pentru că nu ştie de ce este şi ce face. şi noi îi ieşim în întâmpinare şi-i arătăm: ăsta-i drumul!”.
Surse de dragoste
Diaconul Gheorghe Zavate, coordonatorul Nepsis Italia: „Congresul Nepsis 2010 de la Roma a dat mărturie de faptul că tinerii caută pe Dumnezeu şi biserica, deoarece sunt surse de dragoste şi bucurie, de care aceştia au cea mai mare nevoie. Implicarea directă a tinerilor de toate vârstele în organizare a făcut ca să se stabilească frumoase relaţii între ei şi să dezvolte simţul responsabilităţii şi al slujirii aproapelui. Tinerii au înţeles că a trăi înseamnă a iubi pe Dumnezeu şi pe semeni. În cele două zile de împreună-şedere şi petrecere s-a alternat cuvântul ziditor de suflet, programe artistice, dialoguri, discuţii de grup, slujbe bisericeşti dar şi activităţi sportive, toate acestea umplând o bună parte din multele nevoi ale fiinţei în căutare de fericire, de împlinire. Sosiţi din toate colţurile Europei occidentale şi meridionale, tinerii au comunicat în limba română socotind-o drept bază a identităţii noastre şi mijloc de transmitere a culturii, spiritualităţii şi tradiţiilor populare româneşti dar în acelaşi timp şi europene. Anul viitor, congresul va fi organizat în Spania, la Madrid.”
Crina Suceveanu