La 38 de ani, Magdalena Barbu se împăcase cu ideea că va trăi o viaţă de fată bătrână singură, că nimeni nu îi va pune niciodată pe deget inelul de logodnă şi că va îmbătrâni, cel mai probabil, cu o pisică alături. De copii, nepoţi, nici nu mai încăpea vorba.
Născută cu hemipareză pe partea dreaptă a corpului, tânăra a ajuns să lucreze pentru o fundaţie care ajută persoanele cu dizabilităţi. „Niciun băiat nu s-a uitat la mine. Toţi vedeau doar handicapul meu”, povesteşte femeia. Acum 10 ani, a încercat să îşi găsească perechea printr- o agenţie matrimonială. Fără niciun succes însă. Adriana Popa, managerul agenţiei nu a avut atunci soluţie. Apoi, relaţiile cu tânăra au încetat. Magdalena şi-a continuat munca la fundaţia „Pentru voi” şi de fiecare Crăciun şi-a dorit ca Moşul să îi aducă şi ei un soţ.
Zece ani, visul la un suflet pereche a fost dorinţa pe care şi-a pus-o în gând, cu lacrimi în ochi, la fiecare Revelion. Când a împlinit 38 de ani a încetat să spere. „Cine să mă mai vrea şi pe mine, o fată bătrână? În România nu mi-a lipsit nimic înainte să plec. Trăiam cu familia, aveam serviciul meu, eram independentă. Îmi liprea un suflet pereche, un om lângă care să îmi pun noaptea capul pe pernă, cineva cu care să îmi planific viitorul. În Timişoara nu am reuşit să găsesc un astfel de om. Bărbaţii români, dacă te văd handicapată, vor să ai avere, ca să ştie de ce se complică”, povesteşte acum.
Dragoste la prima vedere. Pe laptop
Anul trecut, în februarie, brusc, planetele Magdalenei s-au aliniat, când toate speranţele păreau pierdute definitiv. Adriana, şefa unei agenţii matrimoniale, povesteşte cum s-a produs minunea. „Am fost contactată de partenera mea, de la o agenţie din Roma, care mi-a spus că are un client ieşit din comun. Un băiat tânăr, care avea hemipareză şi care nu mai voia să trăiască singur. Primul meu gând a fost la Magdalena. Ce posibilitate era să mai am după 10 ani numărul ei de telefon şi să fie şi bun?
Realitatea însă bate filmul. I-am găsit fişa cu care s-a înscris în agenţie, am sunat-o şi mi-a răspuns. «Te-ai măritat?» a fost prima întrebare pe care i-am pus-o. Când mi-a zis că nu, i-am dat vestea: «Te mărit la Roma». Aveam eu intuiţia care îmi garanta că de data asta va ieşi bine.
Integral pe EVZ