in

Lucian Boncea, reprezentantul comunităţii din Salerno: „Românii sunt trădători”

Lucian Alin Boncea are 30 de ani şi s-a născut în Braşov. Trăieşte în Italia de peste 10 ani, la Cava de' Tirreni, lângă Salerno. Este reprezentantul românilor din zona unde trăieşte şi a pus bazele bisericii din Cava. Optimist, te molipseşte cu entuziasmul său şi te face să te simţi bine în compania sa.

L-am cunoscut pe Lucian cu prilejul unei sărbători medievale, iar el s-a oferit să îmi arate frumosul orăşel la poalele munţilor unde trăieşte. Am remarcat imediat pofta de viaţă şi spontaneitatea sa. Mi-a plăcut siguranţa sa de sine şi am rămas impresionată de cât de bine vorbeşte dialectul zonei. Si în timp ce urcam străduţele medievale şi ne amestecam printre turişti, saltimbanci şi acrobaţi, a început să-mi povestească.

A venit în Italia şi a luat-o de jos, ca majoritatea dintre noi. Zidar, zugrav, apoi a avut magazin românesc. Acum este administratorul unei vile. Din 2007 este reprezentantul românilor din Salerno, făcând parte din Consulta dei Popoli Cava. Este vorba despre un for care reprezintă interesele străinilor, fie ei comunitari sau extracomunitari,în consiliul comunal. Reprezentanţii nu au drept de vot, dar pot să îşi exprime punctul de vedere, pot să se abţină sau să îşi exprime acordul cu privire la decizii.

Lucian a decis să candideze la funcţia de consilier comunal la alegerile administrative din 2009, din partea Pd-ului. A obţinut 189 de voturi şi nu a fost ales. Ar fi avut nevoie de 200 de voturi, deci pentru 11 voturi nu a reuşit să devină consilier. Îmi spune că ironia e că a fost votat de către italieni, şi nu de către români. Când îl întreb de ce, îmi dau seama că am atins un punct sensibil. "Te rog frumos să scrii asta, e foarte important: comunitatea românească nu e unită. Ruşine. Comunitatea românească e trădătoare."

Întemeietorul bisericii Lucian a ajutat mult românii din Cava. A ajutat din propriul buzunar un român ce a paralizat în Italia, este voluntar Caritas pentru două asociaţii. Cava nu avea biserică românescă, iar pentru slujbe, botezuri sau cununii, trebuia mers la Montecorvino (circa 40 de km distanţă). Un an de zile şi zeci de drumuri a făcut Lucian de la Cava la Amalfi dar până la urmă eforturile sale au dat roade: Cava de'Tirreni are biserica sa ortodoxă.

Lucian a pus prima piatră de temelie a bisericii. Îmi spune că, din punctul lui de vedere, preoţii ar trebui să se implice mai mult şi să nu se mulţumească cu un rol pasiv în biserică, să nu se mulţumească cu citirea Sfintelor Scripturi. Şi ar trebui să fie iertători şi să dea exemplu enoriaşilor, nu ar trebui să vobească de rău alţi români în timpul slujbei, chiar dacă aceştia ponegresc biserica. Căci românii au mare nevoie de ajutor.

Cheia succesului

Observ că Lucian în timp ce vorbeşte cu mine, se opreşte din zece în zece metri şi salută pe cineva. Observ că sunt italienii cei care îl salută, ziarişti, profesori, oameni cu greutate. Probabil că aşa trebuie procedat într-o ţară străină: relaţii şi prietenii cu autohtonii, ajutorarea conaţionalilor, păstrarea zâmbetului pe buze.

Da, păstrarea zâmbetului pe buze este lucrul cel mai important. În pofida greutăţilor întâmpinate. Pentru că acum 7 luni, Lucian a trecut printr-o perioadă nu tocmai fericită: avea un magazin alimentar ce distribuia produse româneşti. Clientela era multi-etnică: servea românii, polonezii şi ucrainienii. Ucrainienii au fost iniţial prima comunitate imigrantă în Cava, şi urmau apoi românii, acum însă românii sunt primii ca număr. Magazinul era renumit, şi vindea foarte bine joia şi în weekend. Veneau clienţi chiar şi de la Potenza. Îmi spune că ei aveau preţuri mult mai ridicate, pentru că marfa era de calitate. O luau de la Roma, şi românii apreciau mult carnea de mici şi cârnaţii. Italienii apreciau pastrama românească şi berea Ursus.

A trebuit să treacă prin toate etapele înfiinţării magazinului: a plătit şase luni chiria fără să poată deschidă magazinul, din cauza birocraţiei italiene. Îi lipsea o aprobare pentru canalizare. Într-un final, a trebuit să închidă magazinul: nu mai mergea. Din cauza crizei, românii preferă să cumpere de la supermarket şi discount. După ce a închis magazinul, şi-a suflecat mânecile şi şi-a căutat de lucru. A luat-o iar de la capăt : acum este administratorul vilei unui avocat renumit.

Îl întreb ce planuri de viitor are. Lucian este optimist, visează să deschidă un restaurant etnic, cu meniu românesc, italian, turc şi brazilian.

Ruxandra Drăgoescu

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Apelul românilor din străinătate: „Măriţi numărul parlamentarilor din diaspora!”

Cugetările consulului de la Milano: “Societatea de fiţe”