„Când am pus piciorul pentru prima dată în România, a fost ca şi cum aş fi fost îmbrăţişat de mama mea. Atunci am simţit că mă aflu în adevărata ţară de origine”. Acestea sunt cuvintele unui tânăr jurnalist italian, îndrăgostit de România. Vizita pe care a făcut-o acolo în vara trecută l-a impresionat atât de mult, încât vorbeşte de o „revelaţie”.
Luca Bistolfi trăieşte la Torino, are 32 de ani şi este jurnalist freelancer. Colaborează de mai bine de patru ani cu publicaţiile locale, iar în ultimii ani cu cele naţionale precum şi cu numeroase publicaţii online. Dorinţa sa cea mai mare e însă de a putea scrie pentru ziarele româneşti. „Am început să scriu încă din timpul liceului, dar abia din 2003 am început colaborarea cu publicaţii locale importante, pentru ca mai apoi să trec şi la cele naţionale cum ar fi „Il nostro tempo”, „Studi cattolici”, „Linea”, „L’officina” sau „Imperi”. Chiar şi în spaţiul virtual, în special cu un blog care în curând va deveni publicaţie şi care se ocupă doar de chestiunile din europa de Est : EaST Journal. Dorinţa mea cea mai mare e însă este de a scrie pentru jurnalele româneşti.” Încă de la începutul interviului, Luca Bistolfi mi-a declarat că „s-a născut din greşeală în Italia”, întărind astfel faptul că în urma vizitei în ţara noastră a rămas profund impresionat. „O singură dată am fost în România, vara trecută, dar inima şi sufletul mi-au rămas acolo. Nu am fost niciodată mai impresionat ca în urma acestei vizite. A fost ca o revelaţie, ca un fel de experienţă mistică. M-am întors în Italia pe 3 septembrie dar doar cu corpul., pentru că mintea şi inima mi-au rămas acolo.”
De ce România a devenit pentru dumneavoastră atât de specială, de importantă? «Toate răspunsurile la această întrebare vreau să le adun într-o carte, la care am început să lucrez de curând, mai ales că doresc mult să mă reîntorc acolo şi să trăiesc experienţe noi. Am rămas profund impresionat de istoria ţării dumneavoastră. România are o istorie antică şi impresionantă, profundă şi elegantă. Sunt convins că România a avut un rol spiritial extrem de important în Europa. Am citit cărţile lui Lovinescu despre „Collona traiana” şi „Dacia Iperbore”, iar percepţia a fost aceeaşi. În ciuda faptului că în ultimele decenii România are un parcurs mai dificil, partea spirituală a cestui popor nu va putea fi eliminată niciodată. M-am emoţionat extraordinar de mult când treceam de la privirile sau gesturile unor oameni, la peisajele superbe sau imaginea mănăstirilor. Nu e o chestiune de estetică, e ceva care nu poate fi explicat uşor prin cuvinte. Eu cred că România va renaşte, iar istoria a demonstrat-o de multe ori.»
Ce v-a plăcut cel mai mult în România? «E greu de răspuns în câteva cuvinte. Şi în acest caz ar trebui cel puţin spaţiul unei cărţi. Cred că mai uşor mi-ar fi să răspuns ce nu mi-a plăcut, pentru că ar fi nevoie de puţin spaţiu. Iubesc mult spiritul religios românesc, seriozitatea femeilor, a celor adevărate şi nu în ultimul rând seriozitatea poporului român. E ceea ce am perceput eu în vizita mea. Deasemenea îmi place foarte mult limba, care în mare parte am început s-o cunosc şi pe care încerc s-o aprofundez în fiecare zi tot mai mult. Mă înnebuneşte natura României. Nu am mai văzut nicăieri peisaje atât de frumoase şi care să-ţi dea atât de multe emoţii.»
Sunt, desigur, şi lucruri nu tocmai plăcute pe care le-aţi întâlnit în România. Enumeraţi câteva. «E necesar, în opinia mea, ca românii să se elibereze de trecutul comunist, dar cu condiţia să nu devină „occidentali perfecţi”, ceea ce ar fi mai grav. Occidentul e „radioactiv” şi atinge mult în special tinerii, pericolul principal fiind acela că se pierd tradiţiile, obiceiurile şi cultura. Fiind şi eu ortodox, mi-a lăsat un uşor gust amar comportamentul rece şi indiferent al unor preoţi de la mănăstirile pe care le-am vizitat. Am rămas impresionat de marile diferenţe dintre bogaţi şi săraci. Unii români şi-au pierdut capul după bani, după înavuţire, îndepărtându-se de locul natal, de tradiţii şi familie. După părerea mea, tinerii români ar trebui să citească mai mult din operele marilor intelectuali, cum ar fi Mircea Eliade şi Constantin Noica şi să nu-şi uite credinţa strămăşească. În caz contrar cred că am asista la un dezastru.»
Ce părere aveţi despre comunitatea românească din Italia? «Cu excepţia unor izolate cazuri, aş putea spune că am o părere extraordinară. Nu am avut niciodată probleme de niciun fel, ba chiar pot afirma că am foarte mulţi şi buni prieteni români aici la Torino, cu care mă împac excelent. Am cunoscut şi simpli muncitori şi intelectuali. Cu toţi m- am înţeles şi mă înţeleg foarte bine. Singura chestiune pe care o regret este că mulţi dintre ei încep să acumuleze concepţiile greşite ale Occidentului, ale consumismului. Mi-aş permite să le dau un sfat, să nu uite niciodată că sunt români.»
A avut reacţii în urma evenimentelor de tip „Mailat”, „Rus” sau recent „Hăhăianu”? «Desigur. Aş adăuga şi „Caffarella”. Acesta e un capitiol delicat. Am şi scris un articol legat de aceste lucruri, cei drept în sens mai general. Părerea mea e că presa italiană s-a comportat într-un mod oribil, montând scenarii ruşinoase şi indecente. E absolut clar că prigoana împotriva românilor rezultă din proiecte politice bine definite, din păcate cu repercursiuni grele pentru comunitatea românească. Dacă poporul român nu ar fi demonstrat modestie şi din păcate resemnare, în aceste cazuri sunt convins că ar fi protestat vehement.»
Ce proiecte comune cu românii aveţi pentru viitor? «Aşa cum v-am mai spus, am foarte mulţi prieteni români, cu care încerc să particip la cât mai multe activităţi comune. Chiar în aceste zile voi participa la manifestare dedicată „Experimentului Piteşti” iar la sfârşitul săptămânii voi fi împreună cu Violeta Popescu la Parma pentru o manifestare culturală. Din superstiţie nu aş vrea să mă refer la proiectele importante pe care le pregătesc, ceea ce vă pot mărturisi este că pregătesc o importantă acţiune dedicată României, programată pentru anul viitor. Promit să vă anunţ din timp.»
Andi Rădiu