În Italia sunt 5 milioane de bătrâni care nu se pot descurca singuri, însă numai puțin peste 5% dintre ei pot conta pe servicii de asistență domiciliară publică. Il Giornale publică o analiză despre acești bătrâni, consemnând și declarația unei românce care îngrijește bătrâni în Italia și care spune că în România, bătrânii sunt mai respectați.
De curând a apărut știrea privind doi bătrâni, frate și soră, găsiți morți la Roma, în zona Monteverde.
Cei doi decedați la momente diferite, ea acum 5 luni, el două luni mai târziu, au fost găsiți de poliție în stare avansată de descompunere. Au fost găsiți numai datorită vecinilor alertați de mirosul persistent care venea din locuința lor. O poveste care pare incredibilă dar care oglindește la perfecție singurătatea și situația de abandon pe care o trăiesc atât de multe persoane vârstnice. În special și ca de obicei în lunile de vară, de vacanță.
Și sunt 5 milioane de italieni vârstnici care nu se pot descurca singuri însă numai puțin peste 5% dintre ei se pot baza pe servicii de asistență domiciliară publică. O situație foarte dificilă care nu se va putea decât înrăutăți având în vedere îmbătrânirea italienilor: este de-ajuns să te gândești că în mai puțin de zece ani procentul persoanelor de peste 75 de ani a trecut de la 19 la 20% din populație și continuă să crească.
Cu siguranță nu le merge mai bine celor care își petrec bătrânețea, la alegerea lor sau a copiilor lor, într-o casă de bătrâni. La Roma la fel ca în toată Italia, din păcate există unele care nu operează în manieră întru totul etică și profesională.
Bătrâni care pe rând sunt lăsați în fotoliu întreaga zi, fără a fi schimbați. Bătrâni care suferă de sete pentru că nu au curajul să ceară de băut personalului autorizat. Din păcate, numai rar ies la lumină condițiile oaspeților acestor structuri. Auzim vorbindu-se câteva zile în mass-media dar apoi toți tac și se dau uitării, exact ca și acei bieți bătrâni.
”În România, în țara mea, bătrânii sunt respectați mai mult. În familiile noastre noi ne ocupăm direct de ei. În schimb, aici în Italia părinții sunt considerați numai o povară de lăsat pe seama altcuiva”, afirmă Dana, îngrijitoare româncă, de 20 de ani în Italia și care de 5 are grijă de un cuplu de bătrâni în cartierul Parioli din Roma.
Și față de alte societăți care consideră bătrânul o comoară prețioasă de care pot beneficia tinerii pentru a-și îmbogăți propria cultură (vezi Japonia, de exemplu), în Italia dimpotrivă bătrânul este considerat o povară deranjantă de care să scapi.
Și drept confirmare a faptului că pe puțini îi intersează această situație sunt campaniile în semn de civilizație și sensibilitate care apar vara împotriva abandonării câinilor fără a face nimeni referire la ”abandonarea bătrânilor”.
Împărtășind necesitatea de a sensibiliza opinia publică pentru combaterea deplorabilei plăgi a abandonării animalelor pe timpul perioadei estivale, totuși ar fi oportun să se pună pe primul loc lupta menită să sensibilizeze persoanele împotriva abandonării bătrânilor deseori lăsați în voia sorții în ospicii, în case de îngrijire și în locuințe abandonate de fiii care se îngrijesc să ducă în vacanță cățelușul însă preferă să lase acasă împovărătorul bunicuț.
