Lecţie de viaţă/ Gabriel Saiu, imigrant cu un picior amputat

Gabriel Saiu are 42 de ani şi este din Buzău. A venit la Giuliano ( Napoli) acum doi ani, de nevoie. Povestea sa ar trebui să fie o pildă pentru cei care sunt veşnic nemulţumiţi de ceea ce au. Gabriel are un picior amputat în urma unui accident la muncă, 33 şi trei de operaţii la picior, iar statul român îi dă pentru asta aproape 100 de euro.

La începutul dialogului nostru, Gabriel răbufneşte: "Sunt supărat rău pe italieni: şi ca grad de civilizaţie,şi ca bun simţ, şi ca igienă personală. Italianul minte doar de dragul de a minţi, chiar dacă nu are nimic de câştigat."

Iniţial a venit soţia lui în Italia, trimisă de o agenţie de plasament din România, căreia a trebuit să îi plătească o sumă mare de bani. Ajunsă la Napoli, a aflat că trebuie să plătească din primul salariu alţi 300 de euro italianului care i-a găsit locul de muncă.

Gabriel în schimb munceşte ca paznic de noapte pentru 150 de euro pe lună. Păzeşte casa patronului şi păzeşte şi alte trei depozite închiriate: a trebuit să vorbească el cu fiecare patron în parte şi să se ofere ca paznic, şi în felul acesta mai ia câte 50 de euro de la fiecare. De dormit, doarme cu soţia într-un garaj dezafectat, transformat în apartament cu două camere şi baie.

România

La 18 ani, în 1989, Gabriel a decis să se angeze. A pus mâna pe harta economică a României, a văzut mina de cupru de la Moldova Nouă şi a plecat. În 1996 i s-a întâmplat ceva ce i-a schimbat viaţa: cei de la schimbul trei nu l-au avertizează că terenul a fost perforat şi el s-a dus să inspecteze ce avea de făcut. Picioarele i-au intrat într-un puţ şi a căzut de la 6 metri, fiind acoperit cu pământ şi bolovani.

Colegii au dat la o parte bolovanii ce îl acoperiseră şi aşa a ajuns la spitalul din Timişoara, în comă. Un neurolog l-a operat la creier, un alt specialist la plămâni. A rămas în comă 29 de zile. Doctorul decisese să îl ţină conectat la aparate 30 de zile, iar el în a 29-a zi şi-a recăpătat cunoştinţa. "După ce am ieşit din comă, am fost cobai pentru un doctor tânăr abia ieşit de pe băncile facultăţii."

Când l-a operat prima dată, pentru o fractură închisă la picior, medicul a greşit şi Gabriel a ajuns să facă 33 de operaţii, care au culminat cu amputarea piciorului, în 2006. Între timp, prima soţie a dat divorţ, nedorind să "îşi rateze viaţa lângă o legumă." Când a dat în judecată mina, avocatul care l-a reprezentat i-a greşit apărarea şi s-a justificat aşa: " Tu credeai că ma pot pune cu cei din oraşul meu?"

Dar odiseea sa românească nu s-a terminat aici: operaţiile l-au costat atât de mult că a piedut două garsoniere şi a rămas fără locuinţă. A făcut cerere pentru locuinţă socială şi n-a primit, cu toate că el ar fi trebuit să aibă parte de facilităţi: accidentul se petrecuse la muncă şi statul  român ar fi trebuit să procedeze altfel. Măcar la o proteză ar fi avut dreptul.

Dar legea în România nu îţi dă drept la locuinţă socială dacă ai avut locuinţă proprietate personală. Îmi spune că în acest caz, Dumnezeu nu l-a uitat: când tocmai i se respinsese cererea, pentru a patra oară, cineva de la Bucureşti, important, şi-a adus aminte de el: în 1994, cu doi ani înainte de accident, Gabriel salvase viaţa acestei persoane venită în vizită oficială : "Am văzut prin lumina de la lampă cum cădeau firişoare de praf din tavan. Am înţeles că urma să cadă ceva de sus, aşa că i-am dat un vânt. Atunci aveam optzeci şi ceva de kilograme. Exact în locul unde se afla el, a căzut o bucată de stâncă mai mare decât o masă."

Dumnezeu

Gabriel are o credinţă sinceră, cu toate că a fost la un pas să şi-o piardă. "După accident, după ce m-am trezit din comă, ce i-am facut lui Dumnezeu! Eram revoltat, nu înţelegeam: eram bun, dădeam de pomană, ajutam de câte ori puteam, de ce?" Gabriel râde, glumeşte , este inteligent şi sociabil. Îl întreb cum de a reuşit să depăşească toate greutăţile cu care l-a încercat Dumnezeu."Eu accept realitatea. Cine trece printr-un necaz mare şi nu acceptă , trăieşte în trecut, trăieşte cu regrete, este un om mort."

Bune şi rele

Îmi spune că cea mai frumoasă zi a şederii în Italia a fost chiar ziua în care ne-am întâlnit pentru, că a reuşit să se programeze pentru examinare pentru a avea permis special de condus. Doreşte să obţină măcar cartea de identitate italiană, dar e greu, pentru că locuinţa unde stă nu figurează ca spaţiu locativ. Cel mai nefericit moment a fost atunci când a fost bătut de hoţi, iar patronul său a refuzat să îl ducă la spital la Aversa. A zis că pentru asta îl plăteşte, nu a făcut nimic in plus. Noroc cu un cuplu de italieni care l-au dus la spital. Pentru 150 de euro se întâlneşte cu hoţii cam la o lună-o lună jumate.

Planuri de viitor

Nu vrea să se mai întoarcă în ţară şi speră să îşi poată croi aici un rost în viaţă. Cu România şi-a cam încheiat socotelile, şi ar vrea să i se facă dreptate la CEDO. Nu a epuizat încă toate recursurile la care poate apela, din lipsă de bani.

Statul român i-a mai dat recent un alt bobârnac: pentru pensia de boală l-au trecut din gradul II în gradul III, în fiecare an trebuind să se prezinte în faţa unei comisii, ca şi cum piciorul ar putea să îi crească la loc. I se pare injust că alţii iau pensii fără a avea probleme de sănătate, în condiţiile în care pentru el este un adevărat "ritual" simpla baie.

Închei cu cuvintele sale: "Am pierdut enorm în viaţă şi am să mai pierd, dar dacă mâine mi se întâmplă un necaz, eu sunt deja pregătit să pierd. Însă în pofida a ceea ce ai auzit, mă consider foarte norocos şi sunt convins că Dumnezeu mă iubeşte."

Hobby

Gabriel are un hobby : construieşte obiecte decorative din lemn. Cei interesaţi în a-i cumpăra creaţiile, pot viziona albumul pe pagina www.facebook.com/gabriel.saiu şi îl pot contacta la tel. 389 2482023.

Ruxandra Drăgoescu