Adio ideii preconcepute potrivit căreia îngrijitorii trebuie să fie neapărat români sau filipinezi, și femei. Criza economică determină tot mai mulți italieni să accepte o muncă care, până nu demult, era respinsă de aceștia. Dintr-un studiu realizat de Asociația Donne & Qualità della vita, a psihologului Serenella Salomoni, pe un eșantion de 1.000 de șomeri italieni, cu vârsta cuprinsă între 18 și 57 de ani, rezultă că 1 italian din 2 este gata să întreprindă o carieră în asistența familială.
70% dintre intervievați declară că se simt gata să-și ia îndatorirea de a îngriji o altă persoană. 66% ar face această muncă chiar și cu program prelungit, numai să lucreze. Însă data cea mai răsunătoare este că 37% dintre participanții la studiu au diplomă de licență și că nu dau înapoi în fața acestui nou tip de experiență de muncă. Unii dintre aceștia, 33% dintre cazuri, se pun la dispoziție și pe timpul orarului nocturn, cuprins între 21 și 8. 23% și-ar sacrifica și sfârșitul de săptămână, numai să lucreze.
Dar care sunt motivațiile care îi determină să facă această alegere? În primul rând necesitățile economice, pentru 77%. Retribuția medie a unui îngrijitor pentru nouă ore pe zi, șase zile din șapte, oscilează între 800 și 1.000 de euro pe lună. O minoritate, în schimb, ar face această muncă pentru ”a avea o experiență nouă” (22%), în timp ce 10% ”pentru a ieși din rutină”. 22% nu-și ascund propriile obiective pe termen lung, adică să obțină și o mică parte din moștenire.
Analizând datele, Donne & Qualità della vita relevă că 15 intervievați din 100 sunt convinși că, odată cu îmbătrânirea progresivă a populației, din această meserie s-ar putea face o profesie. Teorie confirmată și de ultimul raport al Eurostat privind bătrânii din Uniunea Europeană, potrivit căruia în Italia se trăiește cel mai mult: această țară deține procentul cel mai înalt de persoane peste 80 de ani, circa 4 milioane de persoane. Și ce determină alegerea unui îngrijitor italian în fața unuia străin? Dintre motive, ies în evidență: un nivel de cultură mai mare (33%), capacitate mai mare de întreținere a bătrânului (25%), o mai bună cunoaștere a orașului de rezidență și a Italiei în caz de deplasări (13%), diferențe culturale mult mai reduse (34%), o mai mare competență în a ține companie (17%).
Un alt aspect ce nu trebuie subevaluat este că nu toți străinii au permis de conducere, în timp ce rar se întâmplă ca un italian să nu aibă. O curiozitate: potrivit studiului, italienii sunt și mai informați privind programele TV care se difuzează și privind noutățile. În acest sens, studiul a identificat 5 îngrijitori ”de televiziune” care țin cea mai bună companie bătrânilor. Primii sunt Gerardo Greco (34%) și Massimo Giletti (22%), prezentatori considerați serioși, documentați și de încredere. Pe locul al treilea inoxidabilul Gerry Scotti (18%), pe patru Amadeus, entertainer calm și jovial (13%) și pe cinci nepieritorul Pippo Baudo, prezentator al Domenica In cu 10% dintre preferințe.
CITEȘTE ȘI:
Italia, molestarea sexuală a îngrijitoarei de către bătrânul asistat. Avocatul răspunde
Italia, administratorul de sprijin contra îngrijitoarei: cine câştigă? Avocatul răspunde
Lucrez ca îngrijitoare, dacă mă îmbolnăvesc, am dreptul de a-mi păstra locul de muncă?
Nou contract pentru menajere, îngrijitoare și bone în vigoare de la 1 iulie
