Filippo Amelotti are 34 de ani şi vine din Alessandria, un orăşel din nordul Italiei. A studiat la Milano, apoi a studiat în Spania și Canada, pentru ca în final să ajungă în România, unde a și rămas. Locuiește în zona Dorobanți din București. El a povestit pentru Radio România Internațional motivele pentru care a ales să se stabilească în țara noastră.
Filippo Amelotti are 34 de ani şi vine din Alessandria, un orăşel din nordul Italiei. A studiat la Milano. Un prim ciclu universitar l-au reprezentat studiile în ştiinţele comunicării şi tehnologii, apoi s-a specializat în relaţii internaţionale şi studii economice. A călătorit şi în Spania, cu o bursă Erasmus, dar şi în Canada, într-un schimb de studii.
Cum a ales în final România?
„Nu am ales eu să vin în România, ci mi-a fost propus. Am început să lucrez pentru o companie italiană la Budapesta, în Ungaria, după ce schimbasem mai multe joburi. Apoi mi-au propus să vin la Bucureşti pe o poziţie superioară şi am acceptat asta acum doi ani. Să întâlnesc o cultură diferită nu a avut un impact mare pentru mine, fiindcă şi înainte călătorisem în alte ţări. Este întotdeauna interesant să vezi ce beau, ce mănâncă, care sunt diferenţele şi punctele diferite faţă de propria mea cultură. Sunt mereu entuziasmat să trăiesc cu şi asemenea altor popoare.”
Cum decurge o zi din viaţa lui Filippo Amelotti?
„Trăiesc în zona Dorobanţi din Bucureşti, aşa că ajung cu autobuzul la serviciu, undeva în nord. La birou petrec cam 8-10 ore. În timpul rămas, merg la sala de fitness, mă întâlnesc cu prietenii sau joc squash. În timpul weekendurilor, am planuri diferite. Fie călătoresc acasă, în Italia, fie călătoresc prin România. Îmi plac foarte mult primăvara şi vara, pentru că este plin de evenimente şi este o atmosferă exuberantă, oamenii se bucură de viaţă. Locurile în care merg le aleg în funcţie de felul în care mă simt, dar cel mai adesea merg în cluburile unde sunt organizate evenimente cu şi pentru expaţi.”
Entuziast când vine vorba de călătorit şi gata oricând pentru noi aventuri, Filippo Amelotti a vizitat aproape toate regiunile din România şi consideră nordul ţării unic prin originialitatea peisajelor, a tradiţiei şi a comunităţilor locale „Am vizitat aproape toată ţara. Am mers în Transilvania, Maramureş şi Moldova. Am mers şi la Timişoara. Anul trecut, în septembrie, am mers în Bucovina. Până la Iaşi am călătorit cu avionul, iar de acolo am închiriat o maşină şi am mers să văd Lacul Roşu şi Suceava, în nord. Am vizitat şi mănăstirile. Mi-au plăcut autenticitatea zonelor rurale şi peisajele. Nu cred să mai existe altundeva în Europa asemenea locuri ca cele pe care le-am văzut în Bucovina şi Maramureş.”
Lui Filippo Amelotti îi plac românii, deşi îl întristează pesimismul lor.
Crede însă că societatea românească se îndreaptă într-o direcţie bună şi speră să fie martor al acestei transformări în următorii ani.
„Românii sunt mereu interesaţi să cunoască străini, să le înţeleagă cultura şi să poarte conversaţii cu ei. Am avut conversaţii foarte interesante cu români, fiindcă le place să afle puncte de vedere diferite de ale lor. Le place mult să iasă şi să se bucure de viaţă. Ceea ce nu-mi place atât de mult este că românii sunt puţin cam pesimişti, şi la locul de muncă, dar şi în alte situaţii. Parcă văd mereu partea goală a paharului. Desigur, nu e o tendinţă generalizată, sunt cazuri individuale. Dar îmi plac românii, ca şi spaniolii şi portughezii, similari culturii mele. Eu cred că societatea românească va arăta mai bine decât acum în câţiva ani. Observ o îmbunătăţire a situaţiei şi în Bucureşti, dar şi în zonele rurale, care se dezvoltă din punct de vedere economic. Şi românii îşi îmbunătăţesc abilităţile. Vorbesc multe limbi străine şi sunt interesaţi de experienţele internaţionale. Am observat aceste lucruri în tot timpul petrecut aici. Sper să continue aşa, fiindcă este direcţia potrivită.”
