Multe fotografii de la evenimente culturale, inaugurarea sediului, întâlniri cu autoritățile românești și italiene, de la seminarii de informare sau sărbători românești: toate acestea mi-au atras atenția pe contul de Facebook a doamnei Ana Maria Nica și, plăcut impresionat de ceea ce văd i-am solicitat un interviu pentru Gazeta Românească.
Am descoperit o persoană entuziastă, care e foarte orgolioasă de activitatea asociației și a membrilor săi. Am convenit să îmi răspundă la niște întrebări legate de persoana proprie, despre greutățile cu care s-a confruntat, motivele plecării din România și, bineînțeles activitatea asociației și proiectele de viitor. Contrar tiparului stabilit, Ana Maria Nica ne-a trimis o scrisoare de prezentare în care ne-a povestit deosebit de frumos despre grupul de oameni entuziaști care s-au constituit într-o asociație la Cosenza, într-o regiune unde relația cu localnicii este mai delicată și unde autoritățile din România ajung mai greu.
Ana Maria Nica ne-a mai descris relația cu autoritățile române din Catania și speranțele că proiectul depus la Ministerul românilor de pretutindeni va avea o finalitate și îi va ajuta să informeze românii din zonă despre drepturile și obligațiile pe care le au.
Andi Rădiu
Iată scrisoarea trimisă la redacție:
”Asociația ”Comunitatea Românilor în Calabria – DACIA” a fost înființată de un grup de români băcăuani, o familie la propriu (mamă Cozaru Viorica, fratele Mocanu Vasile, cumnata Mocanu Lenuța-Gabriela (președinta asociației), Ana Maria Nica subsemnata, nepotul Alexandru Mocanu) și alți buni prieteni ca Marin Hreniuc, Maria Vaida, Florentina Constantin, ghidați de dorința de a ajuta conaționalii din Cosenza, și, în 2017, după nenumărate piedici, am reușit să implicăm autoritățile italiene într-un parteneriat, să fim văzuți ca asociație de români pentru români, cu scopul de a oferi sprijin comunității românești din Cosenza.
În actele oficiale italiene suntem înființați din 2012 și de atunci am încercat, cu așa-zisul ajutor al italienilor, să construim o asociație care să aibă la bază 2 scopuri principale:
- să oferim românilor din zonă servicii de informare, orientare și consultanță în domenii care țin de respectarea drepturilor lor ca muncitori și ca cetățeni comunitari.
- să fim acel loc de întâlnire și recreere, un centru de ascultare a problemelor cu care se confruntă românii noștri și totodată să aducem o bucățică din tradițiile noastre românești aici între străini.
Toți cei din asociație, atât membrii fondatori cât și echipa de voluntari care ne sunt alături și fără de care nu ne-am putea desfășura activitățile, toți suntem oameni care muncim printre străini de mai bine de 15 ani.
Ideea înființării asociației a venit ca o necesitate proprie, noi, cei din familie lovindu-ne de abuzurile celor la care am lucrat și mai lucrăm, de nedreptățile, ignoranța și incompetența funcționarilor de la ghișeele italiene.
Un viitor mai bun
Motivele venirii în Italia, la muncă sunt aceleași: nevoia de a depăși obstacolele din România. Rând pe rând, ne-am adus unul pe celălalt, întâi pentru a plăti datoriile din țară, apoi pentru a asigura un viitor mai bun copiilor noștri.
După ce timp de 4 ani am fost, oarecum, ajutați de cunoștințele și așa-zis prietenii italieni, am hotărât că este timpul să avem ”casa” noastră, precum cea a copiilor care au crescut și au fost susținuți de părinți să pornească către independența lor. Anul trecut , în iunie 2017, am reușit să avem propriul nostru sediu în care să ne desfășurăm activitățile. Ceea ce am scris mai sus, este de fapt o politețe, pentru că acei “prieteni italieni” de fapt aveau interesele lor, de a-și desfășura activitățile lor și de a profita de pe urma noastră, a românilor. Le mulțumim, în schimb, pentru faptul că ne-au arătat cât de josnici pot fi, cât de perverși pot fi unii italieni și am învățat pe propria piele și propriul buzunar cum să identificăm oamenii care vor să profite de noi. Le mulțumim pentru lecțiile de viață.
Problemele întâlnite ca migrant sunt aceleași pentru majoritatea dintre noi, cei care avem angajatori italieni: dispreț, desconsiderare, atitudine superioară a italienilor, birocrație (da, și la ei există birocrație, iar în SUD e exagerată), incompetența funcționarilor, lenea, egoismul italienilor, expresii des întâlnite: ești ca un membru al familiei, ai avut frigiderul la dispoziție, când ai vrut să pleci în România la ai tăi, ai plecat când ai vrut (da, era tatăl bolnav, sau mama în spital, sau urgențe de genul acesta).
În Cosenza, suntem singura asociație de români ce desfășoară activități pentru românii noștri.
Este greu, FOARTE FOARTE GREU, pentru că fiind independenți, având sediul nostru, trebuie să plătim din buzunarul nostru, al membrilor fondatori, toate cheltuielile ce țin de chirie, lumină, telefon, și toate cheltuielile de funcționare și activitățile. Noi, conducerea asociației suntem argați la stăpâni italieni, lucrăm în casele lor și nici nu vă puteți imagina cât de multe trebuie să îndurăm în timpul programului nostru de muncă care este de la 10 la 14 ore pe zi, pentru că avem credința că suntem oameni egali, că pentru muncă trebuie să fii plătit, că avem o demnitate și că avem speranța că putem face ceva pentru români.
Cuvintele și întrebările: îți pierzi timpul de pomană, ce câștigi? te plătește cineva? te îmbolnăvești din cauza românilor tăi! Sunt adevărate pumnale în mâinile italienilor, dar în mintea noastră sunt cuvinte energizante care nu fac altceva decât să ne întărească, să ne dea forță și ambiția că suntem demni, încrezători că putem fi egali.
Voluntariat 100%
Activitatea de la asociație o desfășurăm în timpul nostru liber. Ca și voluntari, plătim din buzunarele noastre toate activitățile. Scriam mai sus, că alături de noi mai este o mână de români, care, la fel ca și noi, sunt muncitori în familiile italienilor, și iată, că acești oameni participă cu puținul pe care îl pot, participa cu bani, cu timp, cu muncă fizică și încercând să convingă alți români că dacă suntem uniți, noi românii între noi, poate reușim să ieșim din mocirla în care ne-au băgat italienii și chiar unii dintre noi românii, să fim respectați ca oameni și să ni se respecte drepturile.
Activitățile desfășurate în cei 5 ani au fost în concordanță cu scopul stabilit inițial: seminarii de prezentare a drepturilor muncitorilor în conformitate cu legislația italiană, cursuri de asistent familiar (badante cum zic italieniii ca să ne înjosească), cursuri de limbă italiană, cursuri de bucătărie italana, tot din dorință de a-i integra pe românii noștri mai bine în familiile la care lucrează și mici sărbători de descrețire a frunților cu ocazia evenimentelor tradiționale românești: 24 Ianuarie – Unirea Principatelor, 24 februarie Dragobete, 1-8 martie, ziua Mărțișorului și Ziua Femeii, Datini și obiceiuri de Sărbătorile Pascale, Ziua Iei Românești, Ziua Limbii Românești, Ziua Națională 1 Decembrie, Datini și obiceiuri de Iarnă.
Timp de 4 ani ne-am luptat cu sistemul italian, cu legile lor și cu felul lor absurd de a aplica legea în sudul Italiei. Calabria și Sicilia sunt deosebite, deosebiți sunt și oamenii, care deși citesc aceeași lege cu cei din nord, o aplică după legea lor. Mafia există, este realitatea în care trăim, și noi și ei.
Promisiuni neonorate
Abia de 1 an de zile am reușit. După moartea unei românce și incompetența dovedită de nenumărate ori a autorităților italiene am descoperit 2 oameni care ne-au ascultat, Carmen Liliana Iacob și Ioan Iacob, Consuli la Consulatul României la Catania. Ei sunt nașii noștri spirituali care au ascultat plânsetele noastre și s-au implicat. Doar datorită implicării lor am reușit să fim ascultați de autoritățile italiene.
Da, puteți crede că și-au făcut datoria, dar au făcut mai mult decât atât, s-au implicat și personal în a rezolva problemele românilor noștri din Cosenza. Doar datorită lor și a implicării lor în viață noastră, am reușit să primim atenția și respectul autorităților din Cosenza. Datorită lor am reușit să obținem recunoașterile din partea italienilor, recunoașteri pe care le-am tot solicitat timp de 4 ani și am fost plimbați de la Ana la Caiafa.
Da, tot ei ne-au dat speranța că autoritățile românești încearcă să se implice în viața noastră. Am crezut că se poate, credem în continuare și vrem să credem că autoritățile vor să ne ajute.
Chiar am depus un proiect cu scopul de a informa cât mai mulți români de drepturile lor și de a le oferi gratuit servicii de orientare în cazuri de abuzuri, nedreptăți. Acest proiect nici măcar nu a intrat la evaluare.
Suntem dezamăgiți, pentru că am primit promisiuni în acest an, că nu se merge pe finanțarea de spectacole evenimente de distracție recreere, ci se merge pe informare cu privire la drepturi , protecție contra abuzurilor.
Ne simțim neputincioși când, în sfârșit, autoritățile italiene ne-au recunoscut importanța și rolul pe care îl avem în fața lor și a românilor pe care îi reprezentăm, să ni se spună, noi, italienii v-am ajutat, românii voștri cum vă ajută?
Ne doare că ai noștri de acasă nu văd realitatea pe care o trăim noi în străinătate. Da, este alegerea noastră să trăim printre străini. Dar dacă există un Minister dedicat străinilor ne dorim să fie dedicat problemelor noastre.
Dorim să credem că vom reuși să ajutăm cât mai mulți români cu proiectele noastre de informare. Dorim să credem că nu suntem singuri printre străini și că România, prin autoritățile ei, ne este aproape. Dorim să credem într-o normalitate. Dorim să credem că Ministerul pentru Românii de Pretutindeni este alături de noi, cei care trăim zilnic atrocitățile celor mai puternici decât noi.
Dorim să credem că, în viitorul apropiat (câteva luni, nu ani, sau niciodată) vom putea spune: iată, în sfârșit autoritățile de la București se implică să ne susțină munca, eforturile și demersurile pe care le facem aici între străini, pentru românii noștri.
DA, de multe ori, ne trezim să spunem: oare merită atâta chin? Uneori nu, dar de multe ori DA. DA, pentru că suntem oameni, DA pentru că suntem egali, DA pentru că avem demnitate, DA pentru că nu suntem sclavii italienilor!”
Ana Maria Nica,
vicepreședinta Asociației ”Comunitatea Românilor în Calabria – DACIA”
