Un român aflat de 15 ani în Italia s-a întors în țară, în zona natală, și a ajuns în carantină la Bacău, o experiență traumatică pe care nu o va putea uita toată viața. El a povestit pentru Deșteptarea cum a fost tratat ca un infractor.
„De când am intrat în țară am fost tratați ca niște infractori. Mai mult decât niște infractori! Vă dați seama că atunci când o să ajung în satul natal… E foarte greu. Am ajuns să ne arătăm între noi cu degetul pe stradă, de parcă am avea ciumă”.
Se hotărâse încă din ianuarie să vină definitiv în țară, împreună cu soția, dar a mai amânat plecarea. Deși era stabilit de 15 ani în Italia, într-o provincie aflată între Roma și Pisa, lucrurile mergeau prost și acolo, de mai bine de un an. Lucra, împreună cu soția, la o carmangerie. Însă banii erau din ce în ce mai puțini, muncă multă, pretenții tot mai mari de la angajator, mult stres. „Am zis că nu are rost să ne mai chinuim printre străini, ci mai bine să ne întoarcem acasă. Dar amânarea de două luni, ne-a costat cam scump”, a adăugat el.
A plecat din orașul în care locuia în Italia pe 10 martie. Pe 11 martie dimineața era în Vama de la Nădlac. Doar el și soția, într-o mașină personală. Au tranzitat Italia fără probleme, în Slovenia și Ungaria nu i-a întrebat nimeni de unde vin (deși avea numere de Italia). Până au ajuns în țară. De aici a început calvarul amândurora.
„De când am intrat în țară, au sărit pe noi. Ne-au înghesuit câte 10 persoane într-o cameră mică, să semnăm acele declarații pe propria răspundere. Erau doi care le completau, noi doar semnam. Cu același pix, fără nicio mască, fără mănuși, fără nicio protecție.
Apoi ne-au încolonat mai multe mașini, cred că vreo 10-12 de toate, și am plecat în caravană sub escortă spre casă. Ni s-a spus pe drum că vom fi obligați să ne autoizolăm la domiciliu. Așa am mers tot drumul. Ne mai opreau pe toți, la un anumit interval, dar ne însoțeau jandarmii și la toaletă. Ne-au tratat foarte urât.
Foarte urât! Ca pe niște infractori. La fiecare graniță de județ, se schimbau echipele de escortă, iar fiecare mașină îți schimba direcția, în funcție de destinație. Nimeni nu ne zicea nimic. Eram ca arestații! La granița Bacăului cu Covasna, noi am fost preluați de un alt echipaj de poliție. Mai rămăsesem pe zona asta doar eu cu soția, și încă o mașină.
Aia nu a mai continuat drumul. Nu știu nici acum de ce. Am așteptat apoi în Onești, aproape o oră, să mai vină și un echipaj de jandarmi. Eram foarte obosiți amândoi. Conduceam de aproape două zile. Nici nu mai vedeam. Acolo, în Onești, unul dintre polițiști mi-a spus: «Nu are rost să vă mai mint. Nu o să mergeți acasă, ci o să intrați în carantină forțată». Veneam din Italia! Eram roșu! Dar până să ajung în România, nimeni nu m-a văzut roșu. Ok. Asta e. Nu am comentat nici eu, nici soția. Apoi ne-au dus la o pensiune, în afara Bacăului, unde mai erau deja vreo 25 de persoane. Toate în carantină!”, a povestit Florin.
Perioada aceasta l-a marcat pe viață. „Vor rămâne amintiri pe care nu am să le uit niciodată. E foarte greu să știi că ești departe de casă și când vii printre ai tăi să fii tratat așa. Îmi dau lacrimile, sincer! Abia aștept să ajungem acasă. Și sper, sper din tot sufletul să fie bine pentru toți. Măcar atât!”, a mai spus băcăuanul.
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ