Duminică, 4 decembrie, a avut loc la Veneţia – Mestre un spectacol cu ocazia Zilei Naţionale a României, organizat de „Asociaţia Romeni e moldavi in Veneto”. Invitat de onoare a fost îndrăgitul solist Gabriel Cotabiţă, care ne-a acordat un interviu, imediat după concert.
M.C. : La concert au asistat, printre ceilalţi spectatori, şi câteva admiratoare din Italia, care vă urmăresc spectacolele şi vin să vă vadă de fiecare dată când veniţi în Peninsulă.
Gabriel Cotabiţă (surâde): Nu, nu vin doar în Italia, vin când am concerte în toată Europa!
Şi cum vă simţiţi când le vedeţi, de fiecare dată?
Ele fac parte din familia mea. Sunt împreună cu mine de când am apărut pe scene, din ’86, ’87 şi le doresc multor artişti să aibă asemenea fani. Şi nu e vorba de fani aici, e vorba de nişte oameni care te iubesc şi îşi sunt alături în orice moment. Deci este un moment de mare bucurie de fiecare dată, mă bucur ca am reuşit să-mi fac astfel de prieteni.
Sunt diferite spectacolele din diaspora, printre românii din străinătate?
Îmi amintesc că primul concert în diaspora l-am avut în Germania. Şi recunosc că am fost un pic surprins. Apoi am realizat că oriunde merg, sunt bine primit pentur că mă privesc pe mine ca o parte din existenţa lor dinainte de plecare şi mă înconjoară cu dragoste şi eu îi simt foarte, foarte aproape şi îmi place nespus de mult. Avantajul lor, e că la spectacolele din diaspora, e mai puţină lume în sală, 100, 200 de persoane şi ai posibilitatea să fii foarte aproape de ei, să-i simţi pe fiecare în parte!
V-aţi gândit vreodată să emigraţi?
Nu, niciodată.
Şi dacă aţi fi obligat să alegeţi o altă ţară decât România? Dacă nu ar exista România, în ce ţară aţi trăi?
Dacă nu ar exista România, nu aş exista nici eu.
Vorbeam ieri despre cântăreţii italieni pe care îi ascultaţi. Cu cine v-ar plăcea să faceţi un duet?
…Şi s-ar putea să şi fac. Cu Ligabue!
L-aţi învăţa o melodie românească?
Sau aş învăţa eu o melodie de-a lui, pentru că le cunosc!
Vorbind de melodii, ce melodie din repertoriul dumneavoastră o simţiţi mai aproape de inimă?
Niciodată să nu mă întrebi asta…Sunt toate parte din mine. Chiar şi cele care au fost pe vremea lui Ceausescu, mai patriotice. Pentru că le ţin minte şi pot să spun şi acum: dacă ele nu însemnau nimic din punct de vedere al sentimentelor, eu nu le cântam!
Aţi fost şi cenzurat?
Da, am fost…. Dar, a trecut.
Suntem înainte de Crăciun, ce le transmiteţi românilor din Italia?
O, dragii de ei! Ce mă bucur, nespus, că am avut ocazia asta! De mulţi ani vin aici, la ei, la Torino în special, dar mai ales acum mă bucur că le pot ura „Crăciun fericit!”, să fie bucuroşi, să treacă anul cu bine.. şi să nu ne uite!
Iată şi un mesaj din partea unei admiratoare din Veneţia, Manuela, după spectacol:
Totul a fost ca un vis….M-am pregătit cu mult, foarte mult înainte să-mi întâlnesc idolul, cel care mi-a încălzit inima încă din adolescenţă. Şi a venit momentul mult asteptat: eu,atat de aproape de domnul Gabriel Cotabiţă, care pentru mine va rămâne mereu artistul preferat. Un mod diferit, platonic,de a spune”PRIMA IUBIRE ŞI ULTIMA”.
Miruna Cajvaneanu, Veneţia, 4 decembrie 2016