Nicolae Daniel Popescu este deputat din aprilie 2017, de când i-a luat locul colegului demisionar Manuel Costescu, ales în diaspora. 36 de ani, originar din Câmpulung Moldovenesc, absolvent al facultății de Științe Juridice, a locuit din 2006 în Marea Britanie, cunoscând nemijlocit viața românilor din străinătate. I-am adresat câteva întrebări legate de activitatea sa de parlamentar de diaspora.
Nicolae Daniel Popescu, sunteți deputat de diaspora de 6 luni. Ce ați reușit să faceți în acest timp pentru cei care v-au ales?
Am participat la vizite de lucru, în Italia și Moldova, vizite pe care le-am găsit foarte utile în determinarea și ajustarea priorităților legislative din perioada următoare. De asemenea, de curând am avut ocazia să îmi susțin cele 20 de amendamente depuse la proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii 321/2006. Această lege privește regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele și acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni, subiect care mă preocupă încă dinainte să ajung în Parlament. Dintre acestea, 7 amendamente au fost admise în întregime, iar celelalte au reprezentat o oportunitate pentru Ministerul Românilor de Pretutindeni să îmbunătățească textul legislativ. Consider că aceste îmbunătățiri vor contribui la creșterea șanselor românilor din diaspora să obțină finanțările de care au nevoie pentru a-și pune în aplicare proiectele.»
Există nemulțumiri în general cu privire la activitatea parlamentarilor diasporei, percepțiile mergând de la inactivitate până la totală inutilitate. Din interior, cum se vede situația?
«Sunt convins că există percepții diferite legate de activitatea noastră parlamentară, în funcție de așteptările pe care le au cetățenii români din diaspora de la noi, dar şi de vizibilitatea pe care munca noastră o are dincolo de ușa Parlamentului. Percepția de inactivitate poate veni de la lipsa vizibilității, pentru că e un dublu efort să muncești și să să scrii despre asta ca să fii văzut. Nu pot să mă pronunț în legătură cu activitatea celorlalți parlamentari ai diasporei, însă din motive obiective, abia în vacanța parlamentară am avut ocazia să îmi recrutez echipa de consilieri și să îmi organizez activitatea parlamentară pentru sesiunea din toamnă. Foarte important, echipa de consilieri din biroul meu parlamentar este formată în întregime din diasporeni, o situație unică în Parlamentul României.
Găsesc foarte încurajator faptul că din ce în ce mai mulți români sunt interesați de activitatea noastră parlamentară. Eu țin să le mulțumesc în mod special jurnaliștilor care transmit și comunică în mod onest și corect aspectele ce țin de activitatea noastră. Ținând cont de dimensiunea circumscripției electorale, este important ca așteptările să fie și realiste. Încadrarea activității noastre parlamentare ca inutilă mi se pare exagerată, distructivă și superficială. De aceea, din interior, și oarecum făcând o analogie cu activitatea mea profesională anterioară în cercetare, aș aprecia mai multă inițiativă, sugestii și critică constructivă din partea celor care ne urmăresc sau așteaptă soluții din partea parlamentarilor.»
Ce contacte aveți cu comunitățile din diaspora? Vă ajunge bugetul alocat de Cameră pentru deplasări?
«Încerc să îmi organizez timpul astfel încât să am o prezență adecvată în comunitățile românești din străinătate. Momentan, bugetul ne asigură o singură deplasare pe lună în circumscripția electorală nr. 43, adică Diaspora. Este foarte important să existe un echilibru între prezența în țară și vizitele în străinătate. Un număr prea mare de vizite în circumscripție ar afecta negativ activitatea parlamentară din țară, precum prea puține vizite nu m-ar ajuta să îmi completez tabloul provocărilor resimțite de românii din diaspora.»
Congresul Românilor de Pretutindeni a eșuat complet. Puteți explica această lipsă de interes din partea Parlamentului?
«Cred că nu a existat suficientă voință politică pentru acest congres să îmbrace forma sustenabilă și independentă politic de care avea nevoie pentru a fi durabil. De asemenea, ședințele din comisii nu au inclus un element esențial: o analiză comună a voinței și amendamentelor trimise de către membrii comunităților românești din diaspora, ai mediului asociativ ori de către membrii Consiliului Românilor de Pretutindeni din 2016. Am studiat destul de mult această propunere legislativă încă din 2015 și ceea ce s-a întâmplat în acest an îmi confirmă că nu există voință și maturitate politică pentru ca un asemenea organism să poată fi organizat politic, sub auspiciile Parlamentului.
Din acest considerent, votul meu în cazul Metodologiei organizării Congresului a fost „abținere”. Nu pot să îmi dau acceptul pe o inițiativă ce riscă să fie politizată sau ce nu ţine cont de voința şi de nevoile cetăţenilor români din afara granițelor. Rămân la părerea că un Consiliu independent politic, organizat de mediul asociativ, academic și privat, în afara instituțiilor statului – după modelul folosit de migranții din alte țări europene – reprezintă rețeta de succes pentru cei care doresc să facă ceva pentru Diaspora și România.»
Despre centrele comunitare pentru diaspora nu se mai știe nimic, deși există o lege care le prevede. Care este opinia dvs.?
«În acest moment, proiectul de lege este trimis pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor. Am identificat câteva chestiuni deosebit de îngrijorătoare în legătură cu acest proiect: pe de o parte, populismul exagerat al unor actori politici care promovează ideea că aceste organisme reprezintă cheia rezolvării tuturor problemelor comunităților românești din Diaspora; pe de alta, am semnalat neclarități privind limita atribuțiilor acestor centre în raport cu alte organisme ale statului român peste granițe, mai exact o suprapunere cu atribuțiile centrelor culturale, chiar și cu cele ale consulatelor.
Ca să fie clar, sunt un susținător al înființării acestor centre, însă într-o formă apropiată de soluțiile de care noi, cetățenii români din afara granițelor, avem nevoie. Mai mult, cetățenii români mi-au semnalat o mulțime de probleme ce nu au legătura cu activitatea sau atribuțiile acestor centre comunitare, ci cu cea a serviciilor oferite la secțiile consulare. Din păcate, avem o mare problemă cu astfel de proiecte legislative pe care le importăm și adaptăm în mod greșit din legislația altor state.
În opinia mea, în forma curentă propusă spre adoptare, aceste centre ar crea încă un nivel de birocrație în rândul autorităților românești din diaspora. Chiar ne dorim să exportăm în diaspora și mai multă birocrație? Sunt de părere că banii ar putea fi direcționați direct către asociațiile și românii din străinătate care desfășoară activități și acțiuni în sprijinul comunităților românești din diaspora.
Cum anume? Prin diversificarea programelor de finanțare puse la dispoziția românilor din străinătate, prin investiții în programe de îmbunătățire a managementului serviciilor consulare, prin mărirea și profesionalizarea aparatului consular, situație ce ar duce la eficientizarea interacțiunii între consulate și românii din diaspora. Aceste sume de bani ar putea fi investite și în îmbunătățirea informațiilor despre procedurile și taxele consulare, pe paginile web ale misiunilor diplomatice românești.»
Faceți parte dintr-un partid nou, despre care se spune că e manipulat de anumite structuri politice sau servicii secrete. Cât de independent sunteți în deciziile pe care le luați?
«Consider că fac parte dintr-un partid care se caracterizează prin respectul pentru diversitatea de opinie. Suntem singurul partid care face cu adevărat opoziție și luptăm pentru transparentizarea totală a activității parlamentare și a celorlalte instituții publice, în special în ceea ce privește cheltuirea banilor publici. Agenda și deciziile mele au fost și sunt influențate de problemele semnalate de românii din străinătate, precum și de experiența profesională în mediul academic/cercetare și personală de aproape 11 ani în străinătate.»
V-ați întors în România pentru a participa la activitatea parlamentară sau faceți naveta Londra – București?
«Am avut o carieră în cercetare de aproape 11 ani în Marea Britanie și o prietenă care a locuit aici timp de 25 de ani mi-a spus că „românii din străinătate nu pleacă niciodată cu adevărat de acasă”. Așa și este. De la 1 iunie 2017 m-am mutat permanent în România. Revenirea în țară este un proces extrem de complex, însă dincolo de oboseala cauzată de perioada de tranziție, de navetă ori de căutarea unei locuințe în București, mă bucur enorm să fiu din nou în România. Sunt foarte fericit că pot să fiu alături de cealaltă jumătate de familie din țară și că am ocazia să aduc acasă experiența și cunoștințele acumulate în străinătate.»
Cum comentați evoluția negocierilor pentru Brexit? Ce drepturi în minus vor avea românii după despărțirea definitivă a Marii Britanii de Europa?
«Evoluția negocierilor a fost lentă, fapt consfințit și de o rezoluție a eurodeputaților adoptată acum o lună de plenul de la Strasbourg. Nu s-au înregistrat progrese suficiente pe următoarele direcții: asigurarea drepturilor cetățenilor UE și britanici, clarificarea angajamentelor financiare ale UK și rezolvarea chestiunii frontierei dintre Irlanda și Irlanda de Nord.
Principala problemă este că în continuare guvernul britanic nu garantează dreptul de ședere și muncă al cetățenilor europeni (și implicit români) care momentan locuiesc în Marea Britanie, după ieșirea din Uniunea Europeană.
Aceasta înseamnă că cetățenii europeni (și români) sunt într-o stare continuă de incertitudine legată de viitorul lor în Marea Britanie și există deja cazuri de angajatori care profită de această situație pentru a discrimina sau a ține lucrătorii în situații de exploatare. Chiar și cu propunerile puse în discuție de către Theresa May, cetățenii europeni și implicit români, vor avea mai puține drepturi, și anume: va fi mai greu sau chiar imposibil pentru membrii familiei (de exemplu, părinţi/persoane în vârstă) să vină să locuiască cu copiii/nepoții lor în Marea Britanie.
Exista în continuare incertitudine legată de cetățenii europeni care părăsesc temporar Marea Britanie după Brexit, dacă aceștia se vor putea întoarce. Mulți români și-au făcut reședința permanentă, care nu va mai fi valabilă după Brexit, ceea ce înseamnă că probabil vor trece din nou printr-un alt proces birocratic pentru a se stabili mai departe în Marea Britanie (proces incert, despre care se spune că va fi lansat în 2018).»
Recent v-ați deplasat la Roma. Care a fost scopul delegației, cum vi s-au părut românii din Italia, ce solicitări au avut şi cum le puteţi da curs?
«Vizita de lucru la Roma a Delegaţiei Comisiei pentru Comunităţile de Români din Afara Graniţelor Țării a Camerei Deputaţilor a avut scopul de a discuta cu reprezentanții unor importante instituții publice italiene despre drepturile și obligațiile cetățenilor români din Italia. Vizită a fost organizată de Ambasada României la Roma, cu participarea Camerei Deputaților din Italia, Primăriei Romei, Ministerului Justiției și a Ministerul Muncii și Politicilor Sociale de la Roma, precum și a Forumului Asociațiilor de Români din zona de competență a consulară a misiunii diplomatice din Roma.
La Forumul Asociațiilor de Români organizat de Ambasadă, am avut onoarea să cunosc și să discut cu români foarte implicați în viața celor de peste hotare. De asemenea, m-am bucurat mult să discut cu vreo câțiva adolescenți români născuți în Italia. Ei mi-au spus că nu s-ar mai întoarce în România, dar că, pentru părinții lor, munca peste hotare a reprezentat și încă reprezintă o soluție temporară. Unii chiar s-au relocat în țara noastră cu toată familia, însă nu au reușit să se reintegreze socio-profesional în România și au fost nevoiți în scurt timp să se întoarcă în Italia. Câțiva dintre tinerii născuți în România mi-au mărturisit că le este “greu și urât” și s-ar “întoarce și mâine”, dacă țara noastră ar oferi oportunități mai bune.
Românii din Roma mi s-au părut foarte primitori, deschiși și interesați să discute cu mine despre soarta conaționalilor din Italia. Și la ei m-am gândit când am propus cele 20 de amendamente la Legea 321/2006, cu intenția de a le spori șansele să obțină finanțările de care avem atât de mare nevoie pentru derularea unor programe și activități în sprijinul României dincolo de granițe. M-am întors cu gândul de a vizita și alte regiuni, tocmai pentru a cunoaște și mai bine problemele comunităților noastre de peste hotare.
România dincolo de granițe înseamnă aproximativ 4 milioane de suflete, iar pentru cei mai mulți dintre noi țara noastră nu mai are demult hotare. Mă uit cu speranță și încredere că pot face mai mult pentru aceste comunități din poziția de deputat în Parlamentul României, prin susținerea unor măsuri legislative concrete care să îmbunătățească condiția românilor din străinătate, inclusiv perspectivele acestora de întoarcere în țară.
Îi invit pe toți cei care doresc să mă contacteze să îmi scrie pe website sau la adresa daniel.popescu@cdep.ro. »
Sorin Cehan