În închisorile italiene nu sunt foarte mulți români. Circa 3000, dintre care aproape jumătate în așteptarea unei sentințe definitive. În scrisorile pe care le primim des la redacție, mulți se plâng de faptul că au fost arestați fără vină sau că nu primesc prea mult sprijin de la consulate, că nu se interesează de ei asociațiile românești. Acești oameni însă nu sunt singuri. Preoții ortodocși misionari vizitează des închisorile, oferindu-le deținuților un sprijin spiritual important.
Am stat de vorbă cu mai mulți deținuți care sunt vizitați de părintele Vasile Bobiță din Viterbo. „Parohia Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica din Viterbo și-a asumat misiunea de a cerceta și a ajuta pe concetățenii noștri din închisoarea din Viterbo unde sunt prezenți în mod constant un număr de aproximativ 80 de deținuți români împreună cu aproximativ 20 de deținuți ortodocsi de naționalitate rusă, ucrainiană și georgiană.
Încă din anul 2009, cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan Al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, parintele Vasile Bobiță și voluntari din parohie vizitează deținuții în fiecare săptămână în ziua de marți.„
Părintele Vasile Bobiță mărturisește că în urmă cu șapte ani îl însoțea pe părintele Petru Bogdan la închisoarea Rebibbia din Roma. Nu a fost ușor. Autoritățile italiene nu permit ușor intrarea vizitatorilor în închisorile lor. Procedura este una anevoioasă și pentru preoți. Aproape un an a așteptat aprobarea închisorii Mammagialla, Viterbo. De patru ani slujește aici și pentru deținuți. îi cunoaște pe fiecare în parte. Pentru ei a ținut slujba de Paști.
„Adevărat a înviat!”… a răsunat tare și răspicat, ca la armată, glasurile celor aproximativ 40 de deținuți de la Mammagialla, la începutul slujbei de Înviere. Nu tot așa de convins era Viorel de 21 de ani. Își aduce aminte foarte bine cum în urmă cu un an de zile după ce a luat lumină, a continuat slujba de Înviere la discotecă cu „prietenii”, care după mai multe pahare l-au convins să-i însoțească până la o casă unde știau că propietarul este plecat.
În acea noapte totul s-a năruit, bătrânul era în casă și tot planul de a face bani într-un mod ușor s-a transformat într-un vis urât din care când s-a trezit era la poliție unde a aflat că în urma altercației un om a murit și el era acuzat de crimă. De atunci a trecut un an din cei 17 pe care va trebui să-i trăiască după gratii.
Tot dintr-un vis urât s-a trezit și Andrei care acum are 28 de ani. A trecut prin viață prin multe… și bune și rele. Povestea de dragoste pe care a trăit-o însă i-a fost fatală și s-a sfârșit în ziua când sora prietenei lui zăcea într-un garaj cu o lovitură la cap. Nu știe ce s-a întâmplat, se certau așa cum au făcut-o de multe ori, nu putea să-și explice de ce în mână avea un ciocan… care avea pe el sânge.
În zadar a chemat ambulanța, nu se mai putea face nimic. Se putea face însă mult înainte când încă demonul geloziei nu pusese stăpânire pe el într-o așa măsură încât mergea pe stradă și totul i se părea ireal. Reală era doar durerea desparțirii pe care nu a mai vrut să o vindece cu trecerea timpului. Au trecut deja câțiva ani din cei mulți care au fost hotărâți de judecător pentru a răscumpăra fapta lui Andrei…
Ion recunoaște deschis că i-a plăcut să ducă o viață la limita legalității, a făcut multe lucruri pe care acum le regretă, dar cel mai mult îi pare rău pentru copilul lui, un baiat de 10 ani care în lipsa lui s-a îmbolnăvit, devenind imobilizat la pat. Când tatăl lui a auzit cumplita veste a vrut să-și pună capăt zilelor, nu doar o dată dar de două ori. „Dumnezeu m-a salvat de două ori” spune el, ceilalți încuviințează.
”Acum dacă aș putea aș alege un alt drum în viață în care la bine dar mai ales la rău să fiu alături de familia mea. Credeam că banii vor înlocui lipsa mea dar m-am înșelat.” Când îl privești pe Ion aproape că-ți inspiră frică, bine clădit și cu o statură atletică, însă în sufletul lui se ascunde un copil care fost învins de viață. Zece ani are de ispășit pentru toate faptele pe care dintr-o dragoste înțeleasă greșit le-a făcut.
Crina Suceveanu
PS Siluan i-a vizitat pe deţinuţii români de la Rebibbia
Deţinuţii vorbitori de limba italiană din Iaşi, angajaţi într-un call center