Cotidianul “Il Giornale” scrie despre șoferii italieni constrânși să ”emigreze” și să se înscrie la agenții de recrutare din România sau alte țări din Europa de Est. Astfel sunt plătiți mai puțin, privați de asistență medicală și contribuții pentru pensii. Totul, în mod paradoxal, pe baza unui principiu cheie al Uniunii Europene, libera circulație a lucrătorilor.
Noua sclavie a șoferilor de camioane, o numește Il Giornale. O situație care le încalcă drepturile șoferilor, dar și sustrage încasări la bugetul statului. Și riscă să contribuie la criza sectorului transporturilor pe roți, pe care călătoresc 80% din mărfurile în Italia.
Noua sclavie are granițe la Est. În agențiile de plasare a forței de muncă din România, Polonia, Republica Cehă, Slovenia, unde camionagiii italieni se duc acum să se înscrie. Se auto-detașează. Un pas obligatoriu, deseori, pentru a lucra la firmele italiene. Care astfel pot aplica contractul acelor țări și economisi de la 35 la 50% la taxe și impozite fiscale.
«Minimul salarial în România este de 300 de euro pe lună, față de 1.600 în Italia: chiar dacă plata din mâna lucrătorului nu va fi neapărat mai mică, la acel minim se calculează taxe și impozite», explică Pasquale Russo, secretar general Conftransport.
Grevă în transporturi, şoferii italieni blochează Italia: „Să plece șoferii români”
Sarcina fiscală este pârghia, dumping-ul social consecința. Victime nu sunt numai lucrătorii, care vor avea contribuții pentru pensie mai mici și pierd asigurarea Inail pentru accidente, chiar dacă s-au produs în Italia, pentru că sunt angajați cu un contract de administrare a forței de muncă al agenției de recrutare poloneză, cehă, slovenă sau română. Pierde Italia: taxele le plătește cine angajează, în statul în care angajează.
«Fără a mai lua în calcul efectele economice conexe, începând de la TVA-ul pe camioanele neînmatriculate în Italia la asigurare, și aceasta stipulată în străinătate», subliniază Russo.
Teoretic totul e legal: este libertatea de circulație a lucrătorilor, a cărei regulamente de aplicare datează din 1996, când UE număra 15 state membre (Polonia, Republica Cehă și Slovenia au intra în 2004, România în 2007), cu retribuții și normative fiscale nu atât de diferite. În realitate legea prevede că fiecare firmă de autotransport poate angaja maxim 16% din total de la firme de plasare a forței de muncă. Dar se face treabă italiană: să-i controlezi pe cei care se deplasează pentru muncă e mereu dificil, și astfel, informează cei de la UilTransport, deseori pragul este depășit. Potrivit unui calcul al sindicatului, la 400.000 de camionagii la nivel național, circa 30% sunt angajați prin firme de plasare a forței de muncă. Printre ei sunt și străini, dar și italieni care ”se dau drept străini”.
Conftransporti arată că pe termen lung această situație nu face bine firmelor pe care le reprezintă: «Riscăm să pierdem o întreagă resursă, așa cum s-a întâmplat pentru sectorul textil din Prato», spune secretarul. «În ultimii cinci ani diferența dintre firme deschise și închise (care deseori înseamnă delocalizate – n.r.) poartă un semn negativ îngrijorător: minus 18.000. Italia trebuie să-și adapteze politicile, nu pentru a face o favoare firmelor noastre, ci pentru a-și face o favoare ei însăși”. În timp ce diferite interpelări parlamentare zac la Roma fără răspuns, pe 26 februarie Pasquale Russo va zbura la Bruxelles. La Comisia Ue de Afaceri Sociale, pentru a ridica problema. Și a propune să fie fixat un salariu minim convenabil pentru toți, «1.000 de euro, de exemplu», pentru toți lucrătorii puternic mobili în cadrul UE.