Înşelarea unei persoane cu dizabilităţi şi instigare la suicid: cu aceste motivaţii a fost depusă plângerea la adresa unei românce de 35 de ani, îngrijitoarea unui bătrân de 79 de ani din zona Rimini, care s-a împuşcat pe 8 octombrie, scrie riminitoday.it.
"Îngrijitoarea hoaţă"
Fiii au fost cei care au decis să se adreseze unui avocat pentru a se face lumină asupra celor întâmplate. Femeia intrase în familia bătrânului de 79 de ani în 2011, pentru a-l îngriji pe el şi pe soţia sa: ea invalidă, el cu o depresie puternică. Românca nu a lăsat să-i scape ocazia şi imediat a intrat la confidenţe cu bătrânul, îi dădea atenţie şi bărbatul s-a simţit imediat asaltat de sentimente contrastante, pe de-o parte măgulirea pentru gesturile de afecţiune, pe de-alta vina faţă de mebrii familiei.
Percepând situaţia, fiii au vorbit mai întâi cu femeia invitând-o să aibă un comportament mai adecvat şi profesional, ulterior aceasta, reiterând atenţiile excesive, a fost concediată.
Din acel moment bărbatul a început să aibă comportamente stranii, ieşea pe ascuns risipindu-şi pensia de 1.500 de euro. Într-un moment de slăbiciune puternică i-a mărturisit actualei îngrijitoare că raportul cu femeia de 35 de ani continua şi că aceasta pretindea tot mai mulţi bani de la el.
Copleşit de sentimentele de vină, tot mai disperat, în urmă cu câteva zile, a decis să-şi ia viaţa în grădina casei. A fost găsit de fiul său şi cu puţin timp înainte de a se ucide bărbatul a scris un bilet în care a acuzat-o pentru gestul său tocmai pe îngrijitoarea româncă. Acum familia cere dreptate, şi pe motiv că astfel de episoade sunt tot mai frecvente.
Badantele românce îşi pierd imaginea
Iată un alt caz similar relatat pe paginile publicaţiei "Il Tirreno":
"Nu mai raţionează. Şi când încercăm noi copiii să-l punem în gardă, ne spune că nu ţinem la fericirea lui". Este apelul disperat al unei cititoare a cotidianului Il Tirreno, făcut la rubrica săptămânală "Posta del cuore" îngrijită de Cristiana Grasso. Iată scrisoarea şi răspunsul din redacţie.
«Mie şi surorii mele ni s-a prăbuşit cerul în cap. Vina este toată a tatălui nostru care de şase luni dintr-o dată şi-a pierdut capul pentru o femeie şi nu mai vrea să raţioneze.
Totul a început când a murit mama noastră pentru că atât timp cât era în viaţă eram o familie normală, ei doi un cuplu căsătorit de aproape patruzeci de ani şi liniştiţi, noi două fiice căsătorite şi cu copii pe care ei ne ajutau să-i creştem.
Tatăl nostru nu a fost niciodată un fustangiu, dimpotrivă, era întru totul casnic şi nici nu era unul care să se bucure de viaţă, de fapt nu făcea nimic special, mereu acasă uitându-se la tv, dar erau fericiţi.
Mama mea a murit după câteva luni de boală, el părea disperat, apoi după trei luni am văzut că era ciudat, primea mesaje pe telefon şi nu mai era interesat să-şi vadă nepoţii. Am descoperit că şi-a pierdut capul după o femeie, o îngrijitoare româncă pe care a cunoscut-o ducând câinele afară, i-a spus că este căsătorită în România dar că nu mai este îndrăgositită de soţ însă cu toate astea merge deseori la el.
Pentru această femeie el cheltuie un sac de bani şi este dispus să ne renege, şi cu cât încercăm să-l facem să raţioneze cu atât el se încrâncenează şi spune că suntem rele şi că nu vrem să fie fericit, că ne gândim numai la bani şi că el este îndrăgostit.
Acest lucru ne face deranjează fiindcă noi nu ne supărăm din cauza banilor ci pentru că ne gândim la mama noastră cât s-ar îndurera şi suntem sigure că această femeie cu douăzeci de ani mai tânără decât el, este o escroacă şi ne simţim neputincioase şi disperate.»
Michela (Grosseto)
* * *
Iată şi răspunsul dat de redacţie cititoarei:
«Din păcate nu am elemente, cum poate nu aveţi nici voi, pentru a afirma cu certitudine că această femeie este o escroacă. Sigur, nu este exclus să fie, sau că măcar a prins ocazia din zbor: un om în vârstă care degustă din nou aroma cuceririi, a iubirii, poate şi a sexului şi care devine o pradă de exploatat.
Din păcate, asemenea cazuri sunt multe şi nu este facil să te protejezi: este recomandabil oricum să apelaţi la un avocat şi să încercaţi să rămâneţi alături de tatăl vostru, pentru că o ruptură oricum nu ar cădea bine nimănui şi nu v-ar ajuta să desfaceţi nodurile acestei poveşti.
Nodurile de dezlegat nu sunt toate ale voastre, adică ale voi două, "trădate" şi puţin geloase, care vedeţi fantome unde nu sunt negând în realitate tatălui vostru şansa de a fi fericit. În acest caz aţi comite o mare eroare, pentru că chiar dacă sunteţi încă zdrobite de durere pentru pierderea mamei voastre, aveţi şi datoria de a vă gândi la seninătatea tatălui vostru.»