Cotidianul “Il Cittadino” din Lodi a scris despre Augustina Stanciu, româncă de 55 de ani, care a terminat două facultăți și a început-o pe-a treia în România. Fostă profesoară, a fost nevoită să plece din țară pentru a se putea întreține. La Lodi este măturătoare, dar nu se rușinează cu munca pe care o face.

Mătură, șterge și strânge gunoaiele de pe stradă. Frunzele căzute din copaci, dar în special gunoiul abandonat de locuitorii orașului. Apoi golește coșurile de gunoi și încarcă totul într-o mică furgonetă. Augustinei Staicu, de 55 de ani, româncă, cu două licențe, aproape trei, obținute în țara sa, nu-i este deloc rușine să spună că lucrează ca măturătoare.

Munca sa este una pe care, de obicei, o fac bărbații. Nu merge să lucreze în fustă și cu pantofi cu toc, ci în blugi și cu vestă portocalie, mătură, mănuși și făraș. De miros scapă acasă după-amiaza sub duș, înainte de a se trânti în pat pentru puțină odihnă. “Am început să lucrez în 2006 pentru cooperativa La Luna din Montanaso.” povestește Augustina.

”Eram singura femeie și cooperativa a trebuit să ceară permisiunea de la Astem pentru a mă angaja. Acum mai e încă o colegă. Trec cu furgoneta dimineața, golesc coșurile, schimb sacii și strâng mizeria de pe stradă. Nu las niciodată nimic în urmă. Toamna sunt frunzele. Le mătur, le pun grămadă și la strâng. Este obositor să mături, dar când am terminat, văd strada foarte curată și mă simt satisfăcută. Ar fi păcat să las acolo toată acea mizerie, inclusiv excrementele câinilor. Şi eu îmi duc cățelușul la plimbare, însă știind ce înseamnă să cureți, nu las urme ale trecerii sale pe trotuar. Strâng, bag în punguță și duc acasă”.

„Munca îmi oferă satisfacţii”

Potrivit Augustinei, munca de operator ecologic este una frumoasă. “Îmi oferă satisfacție – spune ea – și chiar dacă sunt singura femeie, colegii mei se poartă bine cu mine. Câștig între 850 și 900 de euro pe lună și sunt reprezentat sindical de întreprindere pentru organizația USB Federazione din Lodi. Băieții de la Astem care mătură străzile câștigă cu circa 300 de euro în plus. Insistăm pe acest aspect”.

Programul zilnic

Munca începe în primele ore ale dimineții. “Mă trezesc la 4.30 – povestește Augustina -. La 5 ies din casă, la Casaletto Ceredano, la 5 și 40 sunt la Montanaso; îmi pregătesc uneltele, verific ca furgoneta să fie în regulă și la 6 sunt la Lodi gata să încep munca, sunt ocupată până la miezul zilei. Și sâmbăta și duminica m-am arătat disponibilă să curăț străzile cu suflătorul”.

“Voiam ca fiica mea să-şi poată continua studiile”

“În România am luat o diplomă în agricultură și una în educație tehnologică, un fel de inginerie. Am studiat și geografie – povestește -, dar îmi mai lipseau câteva examene pentru a susține lucrarea de final. Am predat la școala generală și la liceu, dar acolo salariile sunt mici și vroiam ca fiica mea să continue să studieze. Am rămas văduvă și am venit în Italia.

Am găsit un loc de muncă onest care îmi permite să-mi ajut fiica. Ea are 32 de ani, două fetițe, o licență în științe politice și acum studiază dreptul. Am făcut sacrificii în viață, dar nu mă plâng. E frumos să fii femeie. Îmi place să fiu mamă și cred că este important să cauți să fii un exemplu pentru toți. Dacă îți faci munca bine te apreciază pentru ceea ce ești”.

Citește și:

• ”În Italia sunt familii care cred că dacă lucrăm în casele lor, suntem sclavi”
• Zece ore pe zi pentru 20 de euro, câte 12 în cameră. Iată cum trăiesc mii de români în Puglia
• ”În Italia, de bine de rău ajung să câștig 800 sau 900 de euro și nu-mi lipsește nimic, nu mă mai întorc în România curând”