Andi Rădiu
În perioada 14-16 martie a avut loc la Lyon, Forumul Jurnaliştilor de Limba Română din Europa, eveniment care se înscrie în seria manifestărilor cuprinse în proiectul ”Presa românească din străinătate – element de consolidare şi promovare identitară”, inițiat şi organizat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.
Oricine are minime cunoștințe despre problematica românilor de pretutindeni știe că un ministru numit politic, fără să fii trăit în străinătate, care nu are experiență, e clar că nu are și un imediat proiect sau idei concrete cu care să ne uimească. E victimă sigură în fața unor jurnaliști care trăiesc și se lovesc de problemele conaționalilor lor din întreaga diaspora. E obligat să ne aburească cu tradiții, cu păstrarea identității, cu limba română dulce și frumoasă. Lucru pe care inclusiv ministrul Stanoevici l-a făcut în primele momente după ce a fost nominalizat…s-a trezit însă foarte repede și a decis că e bine să fii așa cum te declari: neînregimentat politic.
Cineva l-a întrebat ce va face în momentul în care se va înterveni pentru a favoriza (pe motive politice, clar) pentru vreun proiect ”de partid”. A răspuns direct, fără să se gândească prea mult: ”mi s-a promis independență totală în luarea deciziilor și că nu voi fi niciodată forțat să semnez carnetul de partid sau să ader la vreo alianță politică. Abia atunci am acceptat funcția.” Din atitudinea pe care a avut-o și expresia feței părea deosebit de convins de ceea ce ne spune. Eu l-am crezut și ca mine mulți alții…să nu uităm însă că e un actor foarte bun…
Ok…ne-am convins cu toții că e ”unul de-al nostru”, că știe bine ce înseamnă diaspora. E o persoană deschisă, se comportă natural, e lipsit de fițe și n-are limbajul ăla de lemn care ne adoarme pe toți. Dar nu e de ajuns…De acum înainte trebuie să demonstreze că știe să se bată pentru diaspora, că știe să reziste în fața presiunilor politice (care cu siguranță vor fi). E nevoie și de scânteia aia care face diferența dintre el și cei anteriori, că nu va cădea în rutină și că în funcția asta va avea mult de muncă…chestiuni care i s-au spus ”verde-n față”.
I s-a vorbit despre repatrierea voluntară și de piedicile pe care le va avea din partea ministerului de finanțe sau a celor de la ministerul muncii. Dacă va arăta că ideile pot fi transformate în proiecte și că e în stare să se bată cu toți, va câștiga. I s-a recomandat să colaboreze cu parlamentarii diasporei, cu comisiile din Cameră și Senat. Eu i-am sugerat să-i trezească mai degrabă pe unii dintre ei.
Mi-a plăcut modul în care s-au respectat cei prezenți la discuții. Mulți dintre noi știu că de obicei se bagă în seamă mulți, nu spun nimic, ba mai mult încurcă treaba. De data asta a fost o atmosferă deosebit de destinsă și, incredibil, nimeni nu a cerut bani (am spus-o și pe facebook).
Un ultim aspect, care trebuie lămurit, deja mi s-au cerut explicații: s-a decis, de către jurnaliștii prezenți, (nu de către DRP sau ministru), formarea unei asociații care să reunească oamenii din presa românească din Europa. Și din nou menționez că nu s-au cerut fonduri. Cei care au aderat (12 jurnaliști) au pus chiar banii pentru înregistrarea asociației.
Ceea ce ne-a surprins a fost faptul că ministrul Stanoevici și toate persoanele din conducerea DRP au primit încântați decizia NOASTRĂ. Ca un ultim aspect, discuțiile s-au terminat la 2.30 am.
Premizele par încurajatoare, așteptăm trecerea de la vorbe la fapte. Iar dacă, repet, noul ministru va demonstra că se bate pentru diaspora, nu vom fi nevoiți să fredonăm curând melodia ”Un actor grăbit”.