Andi Rădiu
În perioada 14-16 martie a avut loc la Lyon, Forumul Jurnaliştilor de Limba Română din Europa, eveniment care se înscrie în seria manifestărilor cuprinse în proiectul ”Presa românească din străinătate – element de consolidare şi promovare identitară”, inițiat şi organizat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.
O întâlnire care, ca majoritatea celor organizate până la acea dată nu parea să promită foarte mult. Timp scurt, politicieni plictisitori și abili în a nu da răspunsuri concrete. Elementul principal însă, de data asta, era faptul că participa noul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, pus în funcție de câteva zile. Și cum știam că, nefiind un ministru ”de partid”, nu era obișnuit cu răspunsurile de rutină și niciodată la subiect, am acceptat să fac 13 ore cu autocarul (pe banii mei, să ne înțelegem), pregătit să mă ”arunc la beregată”.
Oricine are minime cunoștințe despre problematica românilor de pretutindeni știe că un ministru numit politic, fără să fii trăit în străinătate, care nu are experiență, e clar că nu are și un imediat proiect sau idei concrete cu care să ne uimească. E victimă sigură în fața unor jurnaliști care trăiesc și se lovesc de problemele conaționalilor lor din întreaga diaspora. E obligat să ne aburească cu tradiții, cu păstrarea identității, cu limba română dulce și frumoasă. Lucru pe care inclusiv ministrul Stanoevici l-a făcut în primele momente după ce a fost nominalizat…s-a trezit însă foarte repede și a decis că e bine să fii așa cum te declari: neînregimentat politic.
Ce m-a surprins plăcut și ca pe mine, pe majoritatea celor prezenți la Lyon, e că a cam dărâmat pancartele pline de sloganuri ridicate anterior în jurul celor numiți ca șefi la DRP sau ministerul Diasporei (că eu așa vreau să-i spun). Din start și-a început discursul spunând că ”nu sunt politician, nu sunt un om politic și așa voi rămâne”. Promisiune pe care eu am ținut să o repete…și a repetat: ”niciodată”.
Cineva l-a întrebat ce va face în momentul în care se va înterveni pentru a favoriza (pe motive politice, clar) pentru vreun proiect ”de partid”. A răspuns direct, fără să se gândească prea mult: ”mi s-a promis independență totală în luarea deciziilor și că nu voi fi niciodată forțat să semnez carnetul de partid sau să ader la vreo alianță politică. Abia atunci am acceptat funcția.” Din atitudinea pe care a avut-o și expresia feței părea deosebit de convins de ceea ce ne spune. Eu l-am crezut și ca mine mulți alții…să nu uităm însă că e un actor foarte bun…
Apropo de meseria sa…mulți au contestat numirea unui actor în funcția de ministru și n-am înțeles niciodată de ce. Am stat și m-am întrebat și eu: ce meserie ar trebui să aibă un ministru? Inginer, avocat, medic? Dar dacă ar fi fost un inginer zootehnic sau profesor de tehnologia materialelor? Să nu uităm că la fostul IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică) nu intra orice prostăvan…acolo era o concurență halucinantă.
Ok…ne-am convins cu toții că e ”unul de-al nostru”, că știe bine ce înseamnă diaspora. E o persoană deschisă, se comportă natural, e lipsit de fițe și n-are limbajul ăla de lemn care ne adoarme pe toți. Dar nu e de ajuns…De acum înainte trebuie să demonstreze că știe să se bată pentru diaspora, că știe să reziste în fața presiunilor politice (care cu siguranță vor fi). E nevoie și de scânteia aia care face diferența dintre el și cei anteriori, că nu va cădea în rutină și că în funcția asta va avea mult de muncă…chestiuni care i s-au spus ”verde-n față”.
I s-a vorbit despre repatrierea voluntară și de piedicile pe care le va avea din partea ministerului de finanțe sau a celor de la ministerul muncii. Dacă va arăta că ideile pot fi transformate în proiecte și că e în stare să se bată cu toți, va câștiga. I s-a recomandat să colaboreze cu parlamentarii diasporei, cu comisiile din Cameră și Senat. Eu i-am sugerat să-i trezească mai degrabă pe unii dintre ei.
Ne-a amintit despre faptul că vrea să ducă mai departe unele proiecte începute de fostul ministru, Cristian David, printre care organizarea Congresului Românilor de Pretutindeni. I s-a recomandat, în cor, să fie atent pe cine invită. Să nu facă greșelile din trecut unde vedeam președinții de filiale de partid, președinți de asociații cu un membru sau a celor care nu au făcut vreo activitate în ultimii ani. În fine, s-au discutat despre multe chestiuni, nici nu știu când au trecut orele.
Mi-a plăcut modul în care s-au respectat cei prezenți la discuții. Mulți dintre noi știu că de obicei se bagă în seamă mulți, nu spun nimic, ba mai mult încurcă treaba. De data asta a fost o atmosferă deosebit de destinsă și, incredibil, nimeni nu a cerut bani (am spus-o și pe facebook).
Un ultim aspect, care trebuie lămurit, deja mi s-au cerut explicații: s-a decis, de către jurnaliștii prezenți, (nu de către DRP sau ministru), formarea unei asociații care să reunească oamenii din presa românească din Europa. Și din nou menționez că nu s-au cerut fonduri. Cei care au aderat (12 jurnaliști) au pus chiar banii pentru înregistrarea asociației.
S-a decis denumirea (Uniunea Jurnaliștilor Români din Europa), sediul asociației (la Bruxelles), președintele va fi schimbat periodic, fiecăuia venindu-i rândul. Lista membrilor e deschisă, nu s-a autointitulat nimeni șef sau ”adunător de bani”. În luna mai va fi prima întâlnire, tot la Bruxelles, vor fi pregătite site-ul, categoriile de discuții, conducerea…mi se pare cât se poate de transparent și corect. În luna august se vor prezenta proiectele clare și cu șanse să devină REALIZABILE. S-au prezenta deja câteva idei…nu, nu vă grăbiți să vă dați cu părerea. Nu sunt nici excursii gratuite, nici ode dedicate cuiva.
Ceea ce ne-a surprins a fost faptul că ministrul Stanoevici și toate persoanele din conducerea DRP au primit încântați decizia NOASTRĂ. Ca un ultim aspect, discuțiile s-au terminat la 2.30 am.
Premizele par încurajatoare, așteptăm trecerea de la vorbe la fapte. Iar dacă, repet, noul ministru va demonstra că se bate pentru diaspora, nu vom fi nevoiți să fredonăm curând melodia ”Un actor grăbit”.
