Duminică, 12 septembrie, s-au stins reflectoarele primei ediţii a festivalului „teatROmania / Emersioni sceniche 2010”, găzduit la Roma de Accademia di Romania. Iniţiativa, prima de acest gen, a fost concepută de compania toscană Telluris Associati şi Forumul intelectualilor români din Italia (FIRI), fiind organizată împreună cu instituţia-gazdă, prin suportul financiar al ICR Bucureşti.
Programul acestui prim festival scenic româno-italian a cuprins o paletă amplă de spectacole din familia artelor performative (teatru, performance, muzică), firul conducător fiind acela al dialogului: un dialog al artelor, al genurilor artistice, dar şi un dialog italo-român al creaţiei contemporane. „Dialogul italo-român la nivelul trupelor, dar şi între artişti şi public, este intenţia declarată a acestei premiere în materie, un adevărat sondaj al gustului public, o invitaţie expresă la cunoaşterea reciprocă, la abandonarea prejudecăţilor de ambele părţi, prin promovarea viguroasă a unui manifest cultural promiţător” a afirmat Cornel Baicu, director de programe al Accademiei. Astfel, pe lângă producţiile teatrale, manifestarea a cuprins un foarte apreciat concert de muzică medievală din tradiţia emiliană a munţilor Appenini (Cvartetul D’Esperanto din Parma), precum şi un o sugestivă performance, „Extraterrestrial activity”, având-o ca protagonistă pe Alexandra Pirici de la Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti.
Festivalul a demarat miercuri 8 septembrie, prin spectacolul „La rivoluzione siderale”, interpretat de actorul Paolo Spaziani (producţie Ginnungagap Teatro, 2010, premieră absolută), în regia Letiziei Corsini: o lectură dramatizată a poemului „Inventatorul iubirii”, text românesc din 1945 al poetului avangardist Gherasim Luca, despre căutarea şi „reinventarea” femeii într-o dimensiune anti-oedipiană. A fost şi singurul spectacol care s-a desfăşurat, din motive meteo, în sala de concerte a Accademiei. Publicul a putut participa la toate celelalte evenimente ale festivalului în pitorescul cadru al hemiciclului în aer liber, „potcoava” străjuită de coloane de granit şi pini.
Cea de-a doua zi a văzut-o pe scenă pe Alexandra Pirici, cunoscută şi ca actriţă în două recente producţii cinematografice străine: Tinereţe fără tinereţe (2007, după nuvela cu acelaşi titlu a lui Mircea Eliade), prin care Francis Ford Coppola a revenit la creaţia cinematografică după o pauză de zece ani, respectiv „Hai paura del buio” (2010), film italian de debut prezentat anul acesta la Festivalul de film de la Veneţia, în care tânăra artistă joacă rolul protagonist al unei imigrante românce în sudul Italiei. Deşi scurt, „Extraterrestrial activity” a avut un mesaj puternic, de ironizare a mecanismelor puterii – degradarea mediului natural prin exploatarea resurselor, deteriorarea raporturilor umane datorită corupţiei politico-economice – susţinută prin secvenţe simbolice frapante şi o apreciată prestaţie muzicală vocală.
Cvartetul D’Esperanto – Umberto Fabi, Paolo Simonazzi, Patrik Novara şi Emanuele Reverberi – a executat, vineri 10 septembrie, un concert de aproape două ore, foarte aplaudat de publicul prezent, în care au fost evocate tradiţii muzicale, legende şi balade ameninţate, ca şi alte tradiţii locale, cu dispariţia, fapt care se petrece nu numai în Italia, ci şi în România. De altfel, acest subiect a şi fost discutat în întâlnirea-masă rotundă cu artiştii, moderată în după-amiaza zilei precedente de Damiano Pignedoli de la Editura Ubu Libri din Milano (cea mai importantă editură italiană specializată în teatru). Artiştii din cele două ţări au adus cu această ocazie în discuţie problemele cu care se confruntă diferitele genuri artistice, raportul dintre vechi şi nou, dialogul dintre diferite limbaje artistice, contrastul dintre creaţia „instituţională” şi cea liberă, dar şi aspecte legate de rolul artiştilor în comunităţile locale şi în procesul formativ-educaţional.
În penultima zi a festivalului „teatROmania”, spaţiul scenic l-a avut ca protagonist, într-un extraordinar one-man show, pe actorul Tazio Torrini, jucând rolul lui Constantin Brâncuşi în spectacolul „La colonna infinita” (Producţie Telluris Associati, 2008), în regia Letteriei Giuffrè Pagano. Anul trecut, spectacolul mai fusese jucat în premieră la Roma, în cadrul manifestării „Spazi aperti” pe care Accademia di Romania o organizează la începutul fiecărei veri. Noua versiune a adus unele noutăţi remarcate de unii cunoscători prezenţi. „Ultima formă a piesei are o scenografie esenţializată, redusă la minim, foarte Zen, care pune şi mai mult în evidenţă dramatismul personajului Brâncuşi, excelent interpretat de Tazio Torrini, dar şi direcţia artei brâncuşiene, de căutare a unei forme absolute” (Radu Motoca, FIRI). Un alt spectator prezent, Massimo Carloni, cercetător al operei lui Emil Cioran, a adăugat: „Un spectacol superb. Desigur, cunoscând opera lui Eliade, mi-am dat seama că o parte din dilemele personajului-Brâncuşi erau problemele cu care se confrunta de fapt autorul piesei”.
Urmând firul conducător al acestei prime ediţii a festivalului – dramaturgie românească pusă în scenă de companii italiene – spectacolul final a adus în faţa publicului care, ca şi în serile dinainte, a umplut toate locurile disponibile, piesa „Toujours ensemble” („Mereu împreună”) a Ancăi Vişdei, scriitoare contemporană emigrată în Franţa. Actriţele Irma Ciaramelli şi Annalisa Favetti au interpretat în această avanpremieră italiană, într-o proaspătă producţie a trupei Sala Uno Teatro, o lectură scenică regizată de Roberto Della, bazată pe un dialog epistolar între două surori românce. Separate datorită expatrierii în Occident a uneia dintre ele, ele se vor putea reîntâlni doar după douăzeci de ani, odată cu prăbuşirea dictaturii comuniste. Publicul a apreciat atât partitura dramaturgică cât şi aportul regizoral (printre care şi intervenţiile muzicale ale violonistului Armando Alfano).
Succesul festivalului, amplu semnalat în presa italiană (Corriere della Sera, La Repubblica, Il Messaggero, L’Unità, Il Manifesto, Roma c’è, Latina Oggi), e un pas înainte important în relaţiile culturale româno-italiene, aşa cum ne-a declarat Horia Corneliu Cicortaş (FIRI): „Jocul de echipă a funcţionat foarte bine în interior: două asociaţii şi o instituţie, fiecare cu aportul ei specific. Dar şi în exterior, graţie unui foarte bun responsabil de presă, Francesco Caruso Litrico, deoarece la prima ediţie, în această locaţie lipsită de un spaţiu teatral, de un sezon teatral şi de un public teatral, principala sfidare a constituit-o atragerea unui public nou pornind de la zero. Am rezolvat multe dificultăţi, rămân alte aspecte de îmbunătăţit, dar premisele pentru a duce mai departe „teatROmania” sunt dintre cele mai bune”.
Monica Jeler, Roma
