Deşi suferă din naştere de un handicap locomotor şi poartă o proteză la piciorul drept, un român de 19 ani din Ferrara a obţinut centura neagră 1 dan la karate. Un rezultat demn de cartea recordurilor, care îi face orgolioşi pe toţi membrii clubului de arte marţiale din localitatea romagnolă. Românul a fost numit de jurnaliştii din presa locală un nou “Oscar Pistorius”, la karate. Tânărul urmează să intre într-o comisie care îi va da dreptul să participe şi în competiţii sau concursuri de profil. O lecţie pentru toţi cei care se plâng la fiecare mic nea juns.
Ivan Ionuţ Nicuşor este originar din Slatina şi a venit în Italia la părinţii săi, în urmă cu patru ani. „Părinţii mei au venit cu mult timp înainte. Tata în urmă cu aproape 10 ani, iar mama după un an. Situaţia financiară delicată i-a împins să aleagă cale străinătăţii, dar când s-au pus la punct, ne-au adus şi pe noi, pe mine şi pe fratele meu mai mic, acum în vârstă de 12 ani.”
Ionuţ frecventează cursurile unui liceu din Ferrara, ultimii doi ani urmând să se specializeze pentru meseria de „geometra”. „Sunt în anul trei la liceu şi mă pregătesc să termin cursurile de „geometra” care îmi va permite să am un loc de muncă mai bun. Aş vrea să merg la o facultate dar părinţii mei, în momentul de faţă, nu-şi permit să mă întreţină, costurile fiind foarte mari.”
Românul suferă din naştere de un handicap locomotor, dar asta nu l-a împiedicat să practice artele marţiale, karate, pe care le-a început încă din România. „Fratele meu mai mic se înscrisese la un club de karate din Slatina şi eu îl însoţeam mereu la antrenamente. Intr-o zi, antrenorul lui m-a încurajat să practic şi eu acest sport, deşi a văzut că am probleme fizice. M-am născut cu un picior mai puţin dezvoltat, datorită tratamentului inadecvat pe care medicii din România i l-au prescris mamei mele în timpul sarcinii. Datorită acestui fapt trebuie să port o proteză, asta nu m-a împiedicat însă să mă înscriu şi să încep să practic karate.”
Prima medalie
Pasiunea pentru acest sport i-a adus şi primele rezultate. „Am început antrenamentele şi am ajuns în scurt timp să particip pentru obţinerea centurii albe, pentru care în România, trebuie să participi la un examen. Am participat chiar şi la un concurs, pentru categoria mea şi am obţinut medalia de argint. Imediat după concurs, antrenorul meu m-a dus în faţa celor prezenţi, a ridicat pantalonul şi le-a arătat tuturor piciorul meu. Au rămas toţi cu gura căscată. Vreau să mulţumesc pe această cale maestrului meu, Cristi Rezeanu, de la care am învăţat bazele acestui sport.”
Ajuns în Italia, Ionuţ s-a înscris la un club de karate din Ferrara. Antrenorii au fost sceptici la început dar după primele mişcări şi-au dat seama că handicapul locomotor pe care îl are, nu-l împiedică să devină un bun sportiv. „Mama mea a vorbit cu antrenorii de la club pentru a mă înscrie. Nu le-a spus însă despre problemele mele fizice. Când m-au văzut, nu s-au arătat deloc încântaţi. A trebuit să le aduc legitimaţia sportivă din România pentru a le dovedi că deja practicam karate. In aceeaşi zi am fost programat să mă antrenez la grupa mijlocie. Am început să mă antrenez şi după primele mişcări, antrenorii au rămas uimiţi. Problemele fizice pe care le am nu m-au împiedicat să fiu egal cu toţi ceilalţi. M-au rugat să rămân şi la grupa mare de vârstă, am fost dat ca exemplu şi când antrenorul le-a arătat că port o proteză şi le-a vorbit de handicapul meu, au rămas cu toţii muţi de uimire.”
Un exemplu
In scurt timp, datorită seriozităţii şi talentului de care a dat dovadă, a ajuns să fie îndrăgit de toti membrii clubului, să fie în permanenţă un exemplu de tenacitate pentru toţi.”Antrenoarea mea, Federica Achilli, m-a chemat într-o zi şi mi-a spus că mi-au sosit noii pantofi de sport. Nu ştiam despre ce e vorba. Am descoperit că îmi comandase o pereche de încălţări speciale care îmi îmbunătăţeau mişcările şi posibilitatea de a executa anumite mişcări. A fost o surpriză deosebit de plăcută pentru mine. Vreau să precizez că pantofii de sport au fost omologaţi de către federaţie şi au fost făcuţi la un institut ortopedic din Bologna, după ce mi s-au luat toate măsurile.”
Rezultatele, demne de cartea recordurilor, nu au întârziat să apară. De curând a participar la un examen, în urma căruia i s-a atribuit centura neagră 1 dan. Nu au lipsit problemele. „De puţin timp am reuşit să obţin centura neagră 1 dan. E adevărat, după o muncă enormă şi multe sacrificii. La examen am întâmpinat şi o altă problemă. Din comisia de evaluare, făcea parte şi antrenorul naţionalei italiene, care iniţial nu a fost de acord să particip, pentru că purtam încălţăminte. Mi-a vorbit şi foarte urât. In apărarea mea au intervenit maestrul japonez Hirachi Shirai, şi antrenorul meu, sensei Gabriele Achilli, care este şi preşedintele naţional Fikta (Federazione Italiana Karate e Discipline Affini, condusă de Sensei Hiroshi Shirai – n.r.). Am intrat în examinare şi am dovedit că merit centura neagră.”
Un nou „Pistorius”
Presa italiană l-a comparat pe Ionuţ cu atletul sud-african Oscar Pistorius, campion la sprint, în ciuda faptului că nu are ambele picioare, folosind două proteze speciale. „După ce am ieşit de la examinare, presa locală a fost foarte interesată de mine şi de activitatea mea sportivă. Mi s-au luat interviuri la televiziunea locală, precum şi în presă. Am fost comparat cu sportivul Oscar Pistorius, campion la jocurile paraolimpice, deţinător al multor recorduri mondiale. In sportul meu încă nu a auzit nimeni de un caz asemănător. Cel puţin în Italia sau România sunt sigur că sunt unic.”
Pe lângă terminarea studiilor, Ionuţ mai are un alt vis, acela de a trece de exameniarea comisiei care să-i permită intrarea în competiţii şi concursuri. „Aştept să se întrunească comisia care să mă examineze şi să-mi permită să intru în competiţii. Nu ştiu când va fi asta, sper cât mai repede. E o chestiune delicată, cu care nu s-au mai confruntat în Italia. Eu sunt nerăbdător să dovedesc că sunt un sportiv talentat care iubeşte acest sport.”
Antrenoarea lui Ionuţ, Federica Achilli ne-a spus despre elevul său: „Ionuţ e un băiat formidabil, cu mult entuziasm, e tenace şi constant în pregătire şi evoluţie. Când practică acest sport, chiar dacă trebuie să poarte încălţăminte specială, nu se obsevă nicio diferenţă faţă de ceilaţi colegi. Ceea ce e însă foarte important, e spiritul şi forţa interioară pe care le posedă. E un exemplu pentru toţi din sală, copii sau adulţi. Următorii paşi sunt obţinerea celui de-al doilea dan şi cu siguranţă un concurs.”
Andi Rădiu
