Maria şi Federico s-au cunoscut în luna martie 2008 şi de atunci sunt nedespărţiţi. Maria, româncă, 37 de ani, originară din Mărgineni, judeţul Neamţ, iar Federico, italian, 42 de ani, din Cerveteri, o localitate situată în apropierea Romei.
La doi ani după ce s-au cunoscut, au plecat împreună în vacanţă în România. Maria cu emoţii, pentru că nu ştia cu va aprecia logodnicul ei locurile sale natale, situate la ţară, diferite de confortul din Italia, iar Federico curios să cunoască ţara, familia şi amicii iubitei sale. Impresiile au fost deosebite, iar de atunci, de două ori pe an, se reîntorc în România, în vacanţe.
Federico Paciosi, infirmier pe ambulanţă, la serviciul 118 din Roma, ne-a vorbit cu un entuziasm deosebit despre Maria, despre românii pe care i-a cunoscut şi mai ales despre vizitele în România. „Am cunoscut-o pe Maria prin intermediul unor amici comuni. Nu m-a interesat nicidecum de unde provine sau care îi este naţionalitatea. Când am aflat că este din România chiar m-am bucurat… un motiv în plus să cunosc o ţară nouă şi o cultură nouă, despre care auzisem destul de mult.” şi-a început povestirea Federico.
Vizita în România l-a impresionat puternic, în sens pozitiv. „Prima impresie a fost puternică, o am şi acum în minte. Mi-a creat impresia unei ţări cu mari contraste dar care îţi rămâne pe veci în suflet. Mulţi vorbesc de un anumit farmec al Africii, care te loveşte pe viaţă. Eu pot vorbi de un farmec al României, cu aceleaşi efecte.”
Ospitalitatea din România, o altă surpriză plăcută pentru Federico. „De fiecare dată când ajung în România mă surprinde deosebita ospitalitate. Mă surprinde foarte plăcut să văd cât de mult îşi iubesc ţara şi cât de orgolioşi sunt toţi pentru rădăcinile lor. Constat cu mare plăcere că românii îşi respectă cu sfinţenie obiceiurile, religia.”
Federico Faverio, un italian îndrăgostit de România: “Teza mea de licență despre Dacia”
În cei patru ani de când îşi petrec vacanţele în România, Federico a vizitat foarte multe locuri. „Am fost la Bucegi, Sinaia, Peleş, Brasov, Sighişoara, Bran, am vizitat mânăstirile din Neamţ, din Bucovina, la Agapia, apoi pe Transfăgărăşan, lacul Bâlea, Sihăstria, Lacul Roşu… şi lista e lungă. Nu pot spune decât că sunt locuri incredibil de frumoase, păstrate bine. Locuri care m-au vrăjit.” ne-a spus el. „României îi lipseşte însă infrastructura, drumurile şi legăturile feroviare”, este de părere Federico.
Cronica neagră şi cultura
Am discutat cu Federico şi despre comunitatea românească din Italia. „Comunitatea românească din zona unde locuim este foarte mare, dar nu am văzut pe nicăieri să existe manifestări culturale, iar asta nu-mi place. Lipsesc cu desăvârşire schimburile culturale. Deschiderea însă trebuie să vină din partea ambelor părţi, inclusiv cea italiană.
Poet italian îndrăgostit de România: „Sunteți un popor splendid!”
Cu siguranţă faptele negative, de cronică neagră, prezentate în presa locală şi naţională au o contribuţie la această închidere. Cultura italiană e faimoasă în toată lumea dar, din câte am început să cunosc despre Mihai Eminescu, George Enescu, Camil Petrescu, Ion Creangă şi foarte mulţi alţii, nici România nu e mai prejos.”
Îngrijorările Mariei
Iată cum a trăit Maria apropierea prietenului ei de România: „Ne-am cunoscut în martie 2008 prin intermediul unor prieteni. Atunci nici nu mă gândeam că el va deveni jumătatea mea. M-a impresionat mult prin felul lui elegant şi carismatic de a fi şi mintea lui deschisă spre cunoaştere.
Mai târziu ne-am mutat împreună şi apoi în 2010 am mers în ţară. Eu eram de-a dreptul îngrijorată de cum va fi el impresionat, pentru că mai exact eu locuiesc la ţară în Mărgineni, şi credeam că îşi va face o impresie nu tocmai bună de condiţiile noastre de viaţă.
Am avut însă o surpriză mare când l-am auzit zicând „da, oamenii sunt săraci dar trăiesc cu demnitate” şi asta văzând poate cum se gospodăresc oamenii la ţară cu animale de curte, grădini cultivate şi altele.” ne-a povestit Maria. „Altădată îl aud spunând: „Aici la ţară şi bătrânii muncesc”. „De unde ştii?” îl întreb eu. „Păi eu îi văd trecând pe drum cu sapa sau cu coasa în spate”, iar atunci am înţeles un pic modul lui de a ne observa şi m-am bucurat.” a continuat ea.
Un italian scrie versuri în limba română: “M-am îndrăgostit de limba voastră”
Reîntoarcerea Mariei acasă îi readuce în memorie multe lucruri frumoase din copilărie. „Am mers uneori la plimbare peste dealuri şi în livada care a fost cândva a CAP-ului pe unde mă jucam cu alţi copii şi de unde culegeam flori primăvara sau mergeam la furat mere toamna. Abia acum îmi dau seama în ce locuri frumoase m-am născut şi ce copilărie fericită am avut, de câtă libertate m-am bucurat prin însăşi faptul că am fost în permanenţă în contact cu natura şi m-am bucurat de toate frumuseţile ei în toate anotimpurile.”
„Altădată am făcut excursii la noi în judeţ, la mănăstiri şi casa memoriala a lui Creangă şi a lui Sadoveanu pe care muream de dor să le revăd fiindcă nu le văzusem di copilărie. În felul acesta i-a cunoscut şi el pe dragul nostru Nică şi pe Lizuca şi alte lucruri minunate. În final România a devenit destinaţia noastră pentru vacanţe, iar eu mă întorc cu nerăbdare mereu acasă unde ne aşteaptă mamă mea cu bucurie şi pâine caldă şi aş vrea să fie aşa pentru totdeauna.”, ne-a spus în final Maria.
Andi Rădiu
