Comunitatea de români este cea mai mare chiar şi pe insula Pantelleria, o insulă a provinciei Trapani, situată la 100 de km distanţă de Sicilia şi la 70 de km de teritoriul african. Din cei 7.800 de locuitori, 2000 sunt cetăţeni români şi doar 400 tunisieni.
Dacă în general în partea de sud a Italiei conaţionalii noştri se confruntă cu probleme legate de lipsa locurilor de muncă, pe „Insula vântului” aşa cum mai este denumită Pantelleria – se lucrează din plin, în această perioadă, mai ales în agricultură.
Familia Monica şi Petre Brânzan sunt originari din Tg. Jiu şi de şase ani trăiesc pe insula siciliană. Femeia este casnică, pentru a avea grijă de cei doi copii, iar Petre lucrează la firma „Agroservizi Pantelleria”, ca excavatorist şi şofer. Cu venitul pe care îl au, cei doi reuşesc să trimită şi mici sume de bani în România, unde îşi contruiesc o casă. „Aici am venit de la bun început şi aici ne-am stabilit sau, cum zice românul, aici am prins rădăcini” explică Petre cum a ajuns pe mica insulă siciliană.
„Unde să mă duc? Avem de lucru, lucrăm cu acte. Este mai mult de lucru decât în alte părţi din Italia. Se munceşte. Se găseşte de lucru. Nu au toţi de muncă, fiindcă nu le place munca. Dacă le-ar place munca ar avea, dar cui îi place să muncească găseşte fără probleme” completează bărbatul. Petre lucrează opt ore pe zi şi recunoaşte că „nu pot să respir la câte am de făcut. Eu de serviciu nu mă plâng”. Bărbatul ţine să mai precizeze că întotdeauna a fost tratat de ceilalţi colegi italieni ca şi când ar fi un frate de-al lor.
Românii spun de cei doi copii ai lor – de patru, respectiv un an şi trei luni – că „sunt panteschi (născuţi în Pantelleria)”. Cel mare vorbeşte româna, deoarece părinţii consideră că este important să cunoască ambele limbi: şi italiana, şi româna.
Ca acasă
„Când se schimbă lucrurile în România ne întoarcem acasă, dar până atunci stăm aici” mărturiseşte Monica Brânzan, care nu a mai fost în ţară de doi ani. Femeia subliniază însă că ei se simt pe insulă „ca în România, pentru că stăm într-o zonă ca şi cum am fi la ţară, la noi acasă. Noi creştem acasă găini, avem o grădină cu legume, cultivăm pământul ca acasă şi ne simţim ca acasă„.
Petre recunoaşte că deşi locuiesc de şase ani la Pantelleria, dorul de neamuri, de părinţi, de pământ persistă la fel de mult ca în prima zi. Tocmai de aceea, chiar şi când este foarte cald, ei mănâncă preparatele româneşti. „Eu nu pot să stau zilnic fără o ciorbiţă. Îmi trebuie” spune Petre, mărturisind că îi e dor şi de o ţuică românească.
Antonio Rallo de la „Donnafugata” este unul dintre cei mai mari producători de vin din insula Pantelleria, care apreciază mâna de lucru a românilor: „Există aici în insulă de mai mulţi ani o comunitate de români harnici. Sunt agricultori buni, foarte atenţi, în toate perioadele în care este nevoie de ei, atât în perioada de curăţare a viţei de vie, cât şi la recolta de struguri. O parte din succesul nostru se datorează muncii eficiente a acestor români.”
Cristiana Tudor