Cu ocazia Zilei Mamei, care în Italia se sărbătoreşte în a două duminică din mai, Fundaţia Ismu din Milano a prezentat un studiu privind maternitatea femeilor străine din Italia. Revista "Famiglia Cristiana" a publicat un articol cu titlul "Mamme immigrate, grazie di esistere".
Într-o Italie tot mai îmbătrânită, noroc că sunt ele, mamele care vin din Nigeria şi Peru, din România, China, Filipine, ca să ţină în picioare rata de natalitate. După cum relevă studiul "A proposito della Festa della mamma: le mamme immigrate", îngrijit de Laura Zanfrini, responsabilă a sectorului economie şi muncă al Fundaţiei Ismu (Iniţiative şi studii privind multietnicitatea) din Milano, femeile străine se căsătoresc cu mult înaintea celor italience, devin mame înainte şi mai des faţă de italience.
În Lombardia, de exemplu, 28% dintre cele 480.000 de imigrante au un copil, 26% au doi, cu o medie generală de aproape doi copii de fiecare, care deseori devin trei sau chiar mai mulţi, dat fiind că multe dintre aceste mame sunt tinere şi încă au în faţă o lungă viaţă reproductivă.
Trebuie ţinut cont de faptul că natalitatea ar fi şi mai crescută dacă rata de întrerupere voluntară a sarcinii din rândul femeilor imigrate nu ar fi atât de ridicată: de peste patru ori mai mare decât a italiencelor, cifră care scoate în mod dramatic în evidenţă marile dificultăţi pe care deseori le întâlnesc imigrantele în înfruntarea maternităţii într-o ţară străină.
14.000 de copii români s-au născut în Italia în 2010
În 2010, în Italia s-au născut peste 78.000 de copii din cupluri străine. Majoritatea din mame imigrate de pe continentul african, peste 25.000, pe locul doi fiind mamele din România, cu 14.000 de copii. Luând ca referinţă tot Lombardia – regiunea care numără un sfert dintre prezenţele străine – 70% dintre mamele imigrate rezultă a fi căsătorite. În ce priveşte ocuparea lor, numai o mamă din patru se declară casnică.
Dar dintre ele mai puţin de jumătate lucrează în mod regular, celelalte sunt şomere sau au locuri de muncă instabile sau neregulare. Rata de ocupare creşte odată cu nivelul de educaţie (la fel ca în cazul mamelor italience); totuşi, chiar şi când femeile imigrate sunt concediate, rar reuşesc să obţină un loc de muncă calificat, care să se distanţeze de "muncile de imigrată" tradiţionale: îngrijitoare şi menajeră.
Peste 37% dintre mamele străine care au o diplomă de studii universitare, rezultă a fi angajate în mod regular pe perioadă nedeterminată cu orar complet. Dar mai puţin de trei din zece au reuşit să-şi găsească un loc de muncă diferit de cel manual sau necalificat. În general, dacă pentru femeile italience concilierea între familie şi muncă este o problemă nerezolvată, stiuaţia se înrăutăţeşte în mod net în cazul străinelor.
Rata ridicată de fertilitate a imigrantelor influenţează în mod sensibil sistemul de protecţie socială şi cel al serviciilor: printre mamele imigrate "lombarde", de exemplu, în ultimul an opt din zece au apelat la medicul de bază, 35% au beneficiat de servicii de urgenţă.
Studiul Ismu se concentrează apoi pe un alt fenomen: cel al mamelor separate de copii, constrânse să emigreze pentru a căuta de lucru şi să-şi lase copiii în patrie. Se estimează la 162.000 numărul copiilor femeilor imigrate în Lombardia care trăiesc în ţările de origine, "orfani ai imigraţiei" care sunt crescuţi de bunici sau de alte rude, în timp ce mamele lor lucrează în altă parte ca îngrijitoare, menajere, ospătare, muncitoare. Dezvoltarea comunicaţiilor permite astăzi un contact mai strâns şi mai frecvent cu copiii de departe, aceştia putând fi văzuţi datorită internetului. Însă niciun apel video, cu siguranţă, nu poate înlocui contactul personal, o mângâiere, îmbrăţişarea unui copil.
(sursa: Famiglia Cristiana)
