Raluca Sandra, 36 de ani, a fost aleasă în 9 iunie 2013 consilier local la Furci Sicolo, o localitate din provincia siciliană Messina. A candidat pe lista civică „Impegno Crescita Sviluppo”, condusă de cel care a câştigat locul de primar, medicul Sebastiano Foti.
Raluca Sandra ne-a povestit cum a ajuns în Sicilia şi cum a reuşit să intre în consiliul local: „Mulţi m-au sfătuit “prieteneşte” să nu merg mai departe, deoarece sunt o străină şi nu voi obţine voturi din partea nimănui intrat în politică. Dar eu nu m-am descurajat.”
Adrian Chifu, primul consilier român în Italia: „Candidez la postul de primar”
Raluca Sandra ne povesteşte care a fost drumul personal şi profesional care a purtat-o în Italia: «Am avut o evoluţie destul de liniara, cu o facultate economică terminată în Bucureşti. Ulterior, din motive personale, am trăit patru ani la Paris, unde, făcând un master cu Negocia, o şcoală a Camerei de Comerţ din Paris, am evoluat foarte mult pe plan profesional. Întorcându-mă în Bucureşti, am îngroşat rândul tinerilor care lucrau în multinaţionale, cu toate că pot spune că în afară de salariul încasat la sfârşitul lunii, nu mă pasiona ceea ce făceam.»
«În Italia am ajuns acum 5 ani, tot datorită unor motive personale. De fapt, soţul meu este un profesionist (medic veterinar) în zona unde locuim acum. Nu am venit în Italia pentru a căuta un loc de muncă, am venit în primul rând pentru soţul meu, care a crescut aici şi este îndrăgostit de aceste locuri, pentru a creşte copiii într-un loc liniştit, departe de haosul unui oraş mare şi de o viaţă irosită în trafic sau în faţa unui computer.»
Cum ai intrat in politică şi cum au reacţionat italienii când au aflat că eşti româncă?
«Trebuie să precizez că am fost aleasă pe o listă civică. Nu cred în partide, iar dacă voi continua în politică, voi fi mereu un candidat independent.
Localitatea unde stau acum, Furci Siculo, se află pe malul mării, în apropere de Taormina. Sunt circa 3.400 de locuitori, dar eu glumesc mereu spunând că acum stau într-un sat de pescari unde nu există niciun semafor. Nu am întampinat reticenţe pentru faptul că sunt româncă. Şi cred că asta s-a întâmplat datorită familiilor de români de aici, stabilite în Furci Siculo şi în zonă.
Eu sunt mândră de românii de aici, sunt familii care muncesc, care sunt perfect integrate, nişte familii exemplu, aş putea spune. Şi datorită lor, italienii de aici şi-au schimbat mentalitatea despre români. Un alt motiv pentru care am înlăturat orice reticenţă a fost şi acela că membrii echipei lângă care am lucrat pentru alegerile din iunie 2013 şi-au dat seama că totuşi am o experienţă profesională în spate. Am participat la crearea programului electoral, aducând o viziune nouă, iar acesta a fost un punct important în câştigarea alegerilor.
Într-un fel pot spune că particip activ la o schimbare de mentalitate în zonă. Până la alegerile din iunie 2013, cei de aici aveau un mod ciudat şi primitiv de a vota. Votau pentru rude, prieteni, nu ar fi votat niciodata pentru o persoană care să le reprezinte interesele sociale, care să fie capabilă să dezvolte anumite obiective ale oraşului. »
A fost simplu să fii aleasă?
«Când m-am propus pentru a candida pe lista primarului Sebastiano Foti, mulţi m-au sfătuit “prieteneşte” să nu merg mai departe, deoarece sunt o străină şi nu voi obţine voturi din partea nimănui. Dar eu nu m-am descurajat. Am mers personal din casă în casă şi am vorbit cu familiile de români. Şi cunoscându-i pe toţi mai bine, am devenit şi mai hotărâtă în a reuşi ceea ce mi-am propus. Am luat microfonul şi am vorbit despre proiectele mele, în timpul aşa-numitelor “comizi” electorale.
Şi în acest fel au început să mă audă şi locuitorii din zonă. Şi culmea, rezultatul meu electoral a fost un mare succes. Am fost votată de români, dar şi de locuitori din zonă. Acum mulţi italieni, alături de români mă opresc pe stradă şi îmi spun că ar fi trebuit să candidez pentru funcţia de primar, că ei cred în mine şi în felul meu de a face politică. Mie îmi vine să râd, eu nu fac politică, eu doar ascult oamenii şi încerc să iau măsuri pentru a fi alături de ei, încerc să combat injustiţia socială, încerc să schimb mentalităţi şi să aduc în teritoriu fonduri regionale şi europene.
În acelaşi timp învăţ foarte mult. Italia este o ţară foarte birocratică, iar armele cele mai importante ale unui consilier comunal sunt pixul şi hârtia. Orice faci, trebuie cerut şi documentat în scris. Activitatea de consilier cere şi o documentare permanenta în privinţa regulamentelor după care se organizează primăriile locale, a legislaţiei nationale, este un permanent studiu. Trebuie să îţi găseşti singur armele şi instrumentele cu care să acţionezi.»
Cât de mult contează faptul că eşti româncă? Ai avut mai multe intervenţii în presa locală, pe ce teme?
«Conteaza mult faptul că sunt româncă. Noi am crescut într-un anumit fel, ne-am format într-un anumit fel. Eu îi înţeleg altfel pe români şi lupt cu îndârjire pentru interesele lor. De exemplu, zilele trecute un român tare drag mie îmi reproşa ca am vorbit despre problemele sociale ale familiilor de români într-un ziar local. El era sătul ca românii să fie asociaţi cu săracia. Eu înţeleg ce este în sufletul lui, dar noi, românii trebuie să înţelegem că acţionând într-un teritoriu străin, suntem mult mai sensibili la criza economică.
Iar autorităţile de aici trebuie să deschida ochii şi să ajute şi familiile noastre, şi dacă nimeni nu expune aceste probleme, vom fi pe veci invizibili. În primul rând, familiile de români plătesc chirii, neavând case de proprietate personală, multe românce cu copii de vârstă mică sunt limitate în orarul de muncă, ele nu au bunici sau alţi membri din familie pe care să se poată baza pentru îngrijirea copiilor, multe contracte nu sunt declarate, deoarece italianul abuzează de buna-credinţă a acestor persoane, iar ei, pierzând un loc de muncă, nu beneficiază de indemnizaţiile de şomaj.
Acesta este adevărul care trebuie expus, în primul rând pentru a combate fenomenul de “muncă la negru” şi în al doilea rând pentru a se lua măsuri sociale adecvate pentru aceste familii. Statul şi administraţiile locale şi regionale trebuie să se adapteze la realităţiile teritoriale.
Pentru românii din teritoriu, şi în general pentru toţi românii rezidenţi în Italia, aş vrea mai multă transparenţă în ceea ce priveşte drepturile lor. Trebuie să fie conştienţi, ca cetăţeni europeni că din moment ce au rezidenţa în Italia, beneficiază de aceleaşi drepturi ca orice alt cetăţean italian.
O ultimă intervenţie în presa locală era tocmai despre faptul că directoarea şcolilor din Regiune m-a împiedicat să port înainte un proiect educativ, finanţat de Regiune pentru copii cu vârste între 24 şi 36 de luni. Ar fi fost o variantă mai ieftină a creşei (care la noi în zonă are un cost destul de ridicat, de circa 120 euro pe luna) şi un proiect educaţional adecvat acelei vârste.
În Sicilia este o luptă foarte dură de a schimba anumite mentalităţi, în general sicilianul este foarte refractar la nou. Dar lupta mea nu se opreşte aici, voi merge înainte cu acest proiect şi voi încerca să îl obţin începand cu noul an şcolar, adică din septembrie 2014. Pe lângă un proiect educaţional interesant, acesta este şi unul social, deoarece permite anumitor mame care nu îşi permit costurile creşei comunale să se reîntoarcă la muncă.»
Ai urmărit evoluţia altor candidaţi români din Italia? Ţi-a atras ceva atenţia?
«Nu am urmarit evoluţia altor candidaţi.»
Ambasadoarea Dana Constantinescu propune înființarea unei rețele între candidații de succes la alegerile locale
Te-ai îmbogăţit din politică?
«HA HA HA… Nu şi nici nu o fac în acest scop. Eu vreau să pot fi de ajutor comunităţii în care trăiesc, simt că pot schimba multe lucruri şi asta mă motivează să merg înainte. Un alt lucru care mă motiveaza este faptul că sunt mamă, îmi pasă de mediul în care cresc copiii mei. Nu vreau să stau să mă lamentez de ceea ce se întâmplă, vreau să pun mâna să particip la dezvoltarea teritorială.»
Ce sfaturi a da unui candidat român, având în vedere că pe 25 mai este un alt tur de alegeri locale în multe localităţi italiene?
«Eu le doresc succes tuturor candidaţilor români. Cu cât avem mai mulţi reprezentanţi în administraţiile locale din Italia, cu atât sperăm la o mai bună integrare a românilor din teritoriu. Un singur sfat aş putea să le dau, să nu se lase intimidaţi, să îşi expună mereu ideile cu curaj. Reţelele de socializare sunt un instrument important de PR, folosiţi-le. Arătaţi alegătorilor dvs. că aţi înţeles teritoriul cu problemele lui şi că există soluţii.»
Sorin Cehan