Eliza Pușcoi, o româncă din Italia, pasionată de lectură și scris: ”Personajele mele sunt reale”. Interviul oferit în exclusivitate Gazetei Românești oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții și pasiunilor autoarei Eliza Pușcoi, o româncă cu un suflet aventuros și talent neînfricat. De la începuturile sale ca patiser experimentat, până la explorarea universului magic al scrisului, Eliza demonstrează că frumusețea și pasiunea vin din interiorul nostru.
Cu o abilitate remarcabilă de a împleti povești și arome dulci, autoarea aduce un strop de magie în viețile noastre. Descoperă misterele personajelor ei captivante și cum o simplă călătorie literară poate schimba lumea!
Eliza Pușcoi, o româncă din Italia, pasionată de lectură și scris
Eliza Pușcoi, este o româncă pasionată de lectură și scris. S-a născut la București, în anul 1975, unde mai târziu devine cofetar-patiser. În 1995 ajunge în Italia și apoi în Anglia, dar întorcându-se în Italia Eliza începe să scrie, înconjurată fiind de munte și văi unde cresc păduri de castani, o mare sursă d einspirație.
Scrie, așadar, povești pentru copiii ei, un roman ambientat în Anglia “Vântul destinului”, texte pe care le înregistrează la drepturile autorului, SIAE, la Roma, în 2010. Uneori mai scrie și poezii, care apar în mai multe antologii atât în limba italiană, cât și în română.
Dintre cărțile publicate, care a fost prima și din ce v-ați inspirat?
Am publicat “Matei și porumbița albă” în limba română și italiană cu Editura Minela, București, în 2015. Coperta și parte din ilustrațiile cărții sunt opera artistei plastice și profesoarei Georgeta Fudulache. La ilustrațiile volumului mai participă și copiii Maria și Federico Vitali.
”Eli cu paltonul roșu” este una dintre cărțile îndrăgite de cititori, o carte care și la ora actuală rămâne un simbol pentru generații. Cine este Eli?
Cartea are un caracter autobiografic, cu întâmplări reale dar și imaginare, cu scopul precis de a zugrăvi o Românie pe cât se poate de adevărată sub conducerea lui Ceaușescu. Un fir subțire de istorie și tradiție însoțește fetița Eli în călătoaria ei, care traversează și observă o Românie frumoasă și colorată ca o poveste, până la adolescență.
Personajele sunt reale precum ironia. Eli ia de mână cititorul și-l transportă în țara unde s-a născut, arătându-i-o așa cum a văzut-o ea. În mod divers, volumul termină cu un interviu prietenei mele Lucreția, ce apare și în volum, rânduri în care reiese cum trăiau adulții cu adevărat.
Ați continuat imediat cu o altă publicație, „Fabulele lui Eli”, este o continuare sau o altă provocare?
“Fabulele lui Eli” în cinci limbi străine, la Editura Controluce, Montecompatri, Italia, a apărut în 2022. Primele trei limbi sunt în italiană, română și engleza. În limbile ucraineană și rusă sunt opera traducătoarei și profesoarei Ina Paladi. Coperta cărții am creat-o eu și prietena Georgeta Fudulache, iar ilustrațiile le face Maria Vitali, fiica mea.
Această carte are un caracter umanitar, prin adăugarea celor două limbi slavone, care vrea să fie o îmbrățișare a copiilor a căror națiuni se află în război.
Cartea a fost dăruită la mai multe școli, scopul cărții a fost exact o contribuție umanitară?
Da, cu ajutorul celor doi sponsori anonimi, cartea este dăruită unor școli din România, Anglia și Italia. Am colaborat și la traducerea aceleași cărți în limba italiană, traducerea fiind făcută de către profesoara și traducătoarea Nicoleta Lăzărescu din București, care îmi este prietenă.
Am înțeles din interviul nostru, că ați fost remarcată pentru prima dată, la un eveniment cultural italian-român, cum decurge mai apoi drumul deschis?
În 2015, pe 14 februarie, împreuna cu prof. Bob H. Salmi, am organizat un eveniment cultural italo-român, la primăria municipiului Rocca di Papa, Roma, tema fiind poeziile scrise de către copiii prezenți acolo. Au mai fost invitați scriitori și poeți italiani și români, care citesc la rândul lor poeziile copiilor. Nu în ultimul rând, am dus cărți în limba română, clasice și contemporane, la biblioteca comunală din aceeași localitat
Activitatea continuă, iar prin cărțile dumneavoastră reușiți să ne conduceți și pe cei mai mari în lumea poveștilor. Pe lângă pasiunea pentru scris, mai există și pasiunea pentru cofetărie și patiserie, care ulterior a devenit și activitatea de muncă cotidiană. Sunt două pasiuni „dulci”, una prin versuri așternute pe o coală de hârtie și alta, așternute pe tăvi care se transformă în prăjituri. Au în comun „gustul” dar totuși sunt diferite între ele: Unde vă indentificați mai profund?
Într-adevăr sunt pasiuni diferite însă au în comun, ingredientul principal: bucuria de a reuși să le îmbrățișez ambele pasiuni. Nu există o ramură mai înaltă sau una mai joasă prin care mă identific, este exact ca și atunci când o mamă își iubește copiii în egală măsură, cu aceeași inimă și răbdare.
un interviu de Adriana Weissenbacher